| = Marius Marian, | Nicolae Popa [24.Nov.06 17:36] |
| Superbă imagine: „oamenii sunt fluturi care zboară de foarte multe ori în lumina răului care arde în ei”, însă oarecum diferită de restul poemului și legându-se, totuși, ca intensitate ideatică și vizuală cu: „răsucindu-le ca pe un fir de mărțișor sau ca pe-o amintire închisă”. Trec pe aici mult mai des, fără să-mi anunț prezența, apreciindu-ți sobrietatea discursului. Și voi tot trece. | |
| = marius marian solea | Oana Rovența-Micu [24.Nov.06 20:08] |
| raul poate avea lumina? interesanta alaturare. ''un copil care intretine si poseda timpul posac'', iata o imagine sublim de simpla a inocentei copilariei frante in ceea ce vede sa traieste. sau...? (marius, ti-am dat mail!!) | |
| = marile teme pot fi lăsate pentru mai târziu | Tamara Zub [24.Nov.06 21:25] |
| Pe mine m-a uimit curajul autorului de a spune că la un moment dat întrerupe voit poemul și îl lasă pe cititor "să trăiască". Văd aici o detașare a celui ce scrie de cele scrise, o încredere în libertatea receptorului, o ironie la adresa "marilor teme" care oricum nu vor fi niciodată epuizate. Ultimele două versuri - formidabile. | |