| = O poezie pe care aș fi vrut să o citesc în nesingurătate:)! | Constantin Codreanu [08.Dec.06 14:14] |
| Interesantă anititeza între început și sfârșit (ei înșiși o aniteză desăvârșită): "am iubit" și "se închid". Nu, bineînțeles, nu e o antiteză semantică, sau, cel puțin nu în primă instanță, e o antiteză de proces, de dimensiune, de diacronie, pe care, culmea, Elis reușește să o urce în diagonala cronică. Mi-a plăcut și detalierea până la extremis, dezgust a la Flaubert, ar zice unii, din "îmi deschide maxilarele mâna îi alunecă spre capătul ombilicului. printre degete sângele bolborosește într-o crustă subțire". Urmată de o altă antiteză, aici, parcă mai semantică în denominare: "mie nu mi-e foame. mușc." Peste cele două antiteze, vine și un oximoron direct în moalele ochiului: "rătăcește într-un punct fix". Finalul e sub semnul unei enumerații care desăvârșesc o poezie pe care aș fi vrut să o citesc în nesingurătate:)! Insensibil de provocator text!!! Cu drag, Constantin | |
| = "nimeni nu m-a iubit astfel încât să-mi târâie crucea" | cornel stefan ghica [08.Dec.06 14:28] |
| o solutie poetica. concluzie de care ma simt atras. (mai degraba) o patima transcrisa-n versuri. imaginile par sa fie suficient de dure. (ma gandesc ca altfel n-as fi putut simtii o patima - indiferent de structura si dimensiunea personajului.) fain cu stima, blueboy | |
| = raspunsuri, | Elis Ioan [08.Dec.06 14:36] |
| constantin si blueboy, va multumesc pentru aplecare, cuvinte si disectie. :) | |
| = hiperbola care seduce | Tamara Zub [08.Dec.06 22:47] |
| Carnagiu în poezie, forța de a construi din cuvinte o dramă, un alt fel de seducție, un libido-hiperbolă. Mai revin. | |
| = ... | Elis Ioan [08.Dec.06 22:51] |
| știu și eu Tamară ?!:) sper ca dramele să se construiască din cuvinte, nu din realități și forța să existe în afara lor... îți mulțumesc pentru felul în care ai văzut. | |