= prietenie defunctă | Adela Setti [12.Dec.06 15:32] |
Așa i-aș fi zis eu, și la ora asta mă deranjează foarte tare și nu numai la tine greșelile de tastare. Corectează te rog cu atenție [nu numai de dragul ochilor mei care o să devină miopi în curând]. Adela | |
= ok | mircea lacatus [12.Dec.06 15:44] |
am corecta adelutza nu trebuie sa citesti afara numa daica esti editor si daca esti unul trebuie sa te felicit intr-un timp atat de scurt ai urcat ca o comeata:) | |
= erata | mircea lacatus [12.Dec.06 15:45] |
ai dreptate trebuie sa schimb tastatura :) | |
= în regulă | Adela Setti [12.Dec.06 15:59] |
Problema e că nici editorii nu ar trebui să se confrunte cu efectele tastaturii ori ale neglijenței [sincer, nu doresc nimănui să mă aibă pe mine de cenzor la capitolul ăsta, fiindcă sunt foarte drastică, din simplul motiv că orice scriitor ar trebui să fie atent cu textele lui.] Un text bun are foarte mult de suferit când se înfățișează plin de greșeli cititorului. Nu mi-o lua în nume de rău. Adela | |
= mircea, | Dana Banu [12.Dec.06 16:09] |
titlul prinde bine ideea poezelei, ai tu un fel de a descrie oameni, locuri sau întâmplări, simplu, deloc complicat, cu o finețe specifică, finalurile tale sunt uriașe, nici acesta nu se dezminte, da...titlul și finalul cuprind, înrămează textul tău cu precizie și pun pe gânduri doar atât cât trebuie salut, | |
= Domnule Mircea. | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [12.Dec.06 16:17] |
Mi-a plăcut textul.Este de o curățenie ca de Paști. Dat cu var și mirosind a verde. Cred că îmi fac bine stările ăstea. Aș încerca o terapie. | |
= dana | mircea lacatus [12.Dec.06 16:19] |
timpul trece prin noi fulgerator ca o sageata nici nu apucam sa realizam ca suntem raniti si cand o facem in sfarsit constatam ca am pierdut tot sangele... multumesc de de trecerea ta duioasa | |
= Domnule Pacala | mircea lacatus [12.Dec.06 16:25] |
ni-ai amintit de casa de shantul cu bordura de beton pe care tata o dadea cu var si de iarba si florile care il napadeau in prajma pashtilor :) merci de trecere | |
+ artistul | Adina Batîr [12.Dec.06 16:32] |
o, chiar merită tot discursul pentru a trece prin finalul acesta fracturat, că se transformă memoria, golurile nu se mai înțeleg și suntem puși față în față cu noi înșine, - niște persoane pe care le-am uitat - doar reflectându-ne prin ceilalți... ferestre goale ce suntem... ești un vizionar tu, mircea, iar transparența acestui text se întâmplă într-un singur moment, acela al ruperii de concret, de aducerea înapoi a stărilor. e o trezire, spiritul cunoaște fiecare etapă încă dinainte. ai câteva greșeli de editare, fii mai atent te rog, că se uită lumea prin tine. nu e târziu că înstelez acum, nu? | |
= adina | mircea lacatus [12.Dec.06 16:48] |
"adina steaua ta imi pare cä e tainä mare steaua de la tine n-o s-o dau la nime steaua ce mi-ai dat räu m-o luminat si m-o bucurat ! multumesc mult de trecere si apreciere am corectat ce mai era de corectat (sper) *"räu" aici cu sens de tare mult näprasnic :) | |
= taie răsuflarea | Paul Gorban [12.Dec.06 18:07] |
un text care taie rasuflarea ca "o săgeată"... simplu și plăcut respectul meu, mai trec | |
= emirului | katya kelaro [12.Dec.06 19:30] |
frumoasă și simplă balada ta despre bărbați care, crescând, au invatat să nu plângă...de obicei e surprinsa trecerea din adolescenta spre maturitate, dar tu faci o trecere sublimă dinspre vară spre toamna vieții, o toamnă venită poate un pic prea devreme, e atâta nostalgie după perioada apolinică, în care lumea nu avea cenzura timpului finalul e o intreagă saga... poeziile tale au ceva dureros și foarte adevărat in ele...nu sunt simple exerciții de stil ci tablouri vivante, frumoase povesti din lumea asta cu doruri multe | |
= katya § paul | mircea lacatus [13.Dec.06 12:54] |
va multzumesc ca suntetzi aici cand deschid pagina si am cu cine vorbi :) katya sti povestea ah ce durere ah ce placere asa si mie imi place sa scriu poezii dureroase :) dar acum lasand gluma la o parte zic mai am povesti multe numai sa mai treci... | |