| = recomand | medeea iancu [29.Dec.06 13:30] |
| imi place mult acest fragment, mai ales acest monolog care domina. da, da, da. sunt memoriile, intr-adevar, niste amintiri care te nasc si te competeaza; evident, mi-am adus aminte de zaharia stancu, de ¨ urma¨, de ¨jocul cu moartea¨& co. merita citit acest fragment, | |
| = Parere impanata cu citate din H.A. | carmen mihaela visalon [30.Dec.06 18:58] |
| pana la urma imi este egal daca Kaspar e mort sau nu ceea ce este cu adevarat important este daca ai părul prins în coadă este important de stiut cat de ordonat este "cel ce invartaste in rasnita de cafea din butoiul ancestral" de viata lui depind corabiile de viata lui depinde gustul fructelor de viata lui depinde insusi moartea bunului nostru Kaspar asa ca baga bine in cap, contez pe tine "sa deslegi monogramele stelelor". Dragos Adrian Farmazon Avem o problema. Textul asta este ca o impletitura de pasaje bune si de fraze in care te joci, ca si cum ti-ai fi propus sa ne demonsterzi ca desi ai putea sa scrii genial nu o faci. | |
| = kaspar s-a nascut din tata Arp... | Dragos Adrian Farmazon [30.Dec.06 23:07] |
| mihaela... textul acesta... pfff... vrea sa ajunga un prim capitol al unui roman care nu este roman, prima amintire a unor memorii care sunt mai degraba sperante... Ma bucur ca ai descoperit (inteleg) sursa lui "kaspar"... intr-adevar, hans arp... în rest, ce pot spune... "sa scrii genial"... nu stiu... nichita stanescu spunea ca "un poet nu poate fi mai bun decat un alt poet. un poet poate fi doar mai bun sau mai slab decat sine insusi." Ce-i drept, mai bun decat mine, nu am ajuns inca... am timp insa... abia de merg... pe 20 :) | |
| = p.s. | Dragos Adrian Farmazon [30.Dec.06 23:16] |
| p.s. cele doua amintiri postate pana acum, sunt scrise alla prima; in mod cert suporta corecturi. textele insa sunt prea recente pentru a mă detasa suficient de ele. Fara sa ma trag la o parte, nu le pot vedea "frazele in care ma joc" | |
| = raspund | carmen mihaela visalon [31.Dec.06 17:44] |
| Pai, inceputul este super. Cand ajungi insa la descrierea toamnei, atunci te pierzi alunecand spre compunerile geniale 1%: "Toamna este o plutire de galben și de roșu. Mă gândesc la asta mai ales atunci când mănânc portocale. Toamna este o cădere de vânt, o trecere de ploaie. Este o lipsă veșnică a umbrelei de câte ori ai nevoie de ea. O singurătate de copac gol și de pană obosită să tot plece din cuibul ei unde în paie multe unele ouă au învățat să zboare, altele nu. Pană cădeam și eu când m-am auzit strigat, pană treceam, ud, mâncând portocale", deci lipsite de procentul de 99% transpiratie, care are si ea rostul ei in nasterea capodoperelor:) Nu vrea sa te critic si nici sa te amarasc, dar nu ti-as fi de foslos nici daca te-as aplauda cand trebuie sa te critic, nici daca te-as critica cand trebuie sa te aplaud. Evident, aceept ideea ca ma pot insela. Poate voi reciti acest text si am sa-ti spun subliniez pasajele soft. Pana atunci, inca o data la multi ani si tot respectul pentru condeiul tau. Esti unul dintre talentele autentice pe care Agonia m-a ajutat sa le intalnesc. In ceea ce priveste spusele lui Nichita, da. Ai dreptate. Cand te judec te judec in raport cu tine si sau cu ceea ce inteleg eu prin POET/PROZATOR/ARTIST nu POETULX/PROZATORULY/ARTISTULZ. | |
| = Mihaelei | Dragos Adrian Farmazon [01.Jan.07 15:29] |
| Merci Mihaela... Nu ma supara criticile tale... nu vad de ce ar fi asa. Postez pe Agonia tocmai pentru k vreau sa vad pareri, tocmai pentru k vreu sa imi indrept scrisul. Ai dreptate chiar. Citindu-mi fragmentul acum, in commul tau... imi dau seama ca reminiscentele compuneritlor scolarresti inca ma ataca, parsive, atunci cand mi-e lumea mai draga. Numai de bine! | |