| = Arcuială privirii | Constantin Codreanu [08.Jan.07 22:33] |
| Arcuială privirii sparge neconteneala munților stârniți de obrăznicia șoimilor despicați de aerul dintre calcliul ascuns cu fircă în oasele blindajelor-bandajelor trântite peste varicela scobită temeinic. Remarc frumusețea din „varicela din cer”! Cu drag, Constantin | |
| = părere * | Liviu Nanu [09.Jan.07 00:12] |
| am remarcat: "șoimi cu pene de zinc", "detaliul despică aripile", "transform lumea înapoi în dureroase blindaje". Pe de altă parte, poemul trebuie citit ca un întreg. Plăcut, mie îmi pare onirică, la fel ca majoritatea poeziilor tale. | |
| + parere | nica mădălina [09.Jan.07 01:23] |
| pentru ca atmosfera de aici sufoca si hartuieste ca o pendulare intre real si reconstructia lui in spatele protectiei (strofa a patra); pentru ca descrierea amenintarii care ma proiecteaza, ca si cititor, in miezul subconstientului, nu e facuta insistent, ba chiar minimalist (dar inchegat), folosind simboluri puternice (munte, soim, zbor, atela, os); pentru concentrarea zicerii despre dualitate, sus-jos, static-miscare, dar si despre angoasa captivitatii intre acestea (impasul); pentru fluenta si cripticul aparent; pentru ca imaginile aici chiar sustin idei; pentru forta sugestiva a "varicelei din cer" ; pentru ca simt scobirea si acuratetea localizarii (un inauntru care poate fi al oricui); pentru ca ma lasa libera sa imi imaginez titlul(uri) | |
| = mmmda | mihai amaradia [09.Jan.07 09:21] |
| nu stiu de ce dar mi se pare un pic cam fortata, sfortata, parca multi termeni pusi asa de efect, " blindaje, varicela, zinc, oscior, atele. o poezie substantiala, bine construita, apasata de un metafizic plumburiu, sfarsit, ratacind dupa caprioiare. | |
| = spre metafizic | Tamara Zub [09.Jan.07 15:04] |
| Sunt impresioantă de varicela din cer! Ea poate scobi orice, nu doar "temelia impasului". Peisaj de munte, sever, aspru, și deasupra planând un șoim clarvăzător, "cu pene de zinc", ochiul său fiind ochiul celui care scrie despre toate acestea. E bine că poemul nu are titlu, e ca un fragment dintr-un text ce vrea să exprime și să adâncească metafizicul. | |
| = poem ca o boală | Dana Mușat [09.Jan.07 17:21] |
| Corina, mi-a plăcut poemul acesta care te cuprinde ca o boală și nu îți dă voie să îl lași până când nu l-ai citit de două ori și l-ai simțit așa cum se vrea el simțit. | |