| = o lumină difuză îmi dă târcoale pe întuneric | Maria Prochipiuc [11.Jan.07 10:36] |
| Poemul tău are o cumințenie deosebită, totul e pus sub lupă, tacticos privești fiecare lucru, intervine și așteptarea unui anumit moment cel al unei respirații, lumina difuză dă acea notă de mister, apoi din partea a doua a poemului totul reintră în alt registru cea cu îngerii decapitați, e de fapt aici o stare de latență a minții a stării înainte de a fi adormit sau inainte de trezire. Aș înlocui versul: dintr-o singură lovitură de rafturi, nu tot versul doar cuvântul rafturi. La fel mă gândesc și la titlu că l-ai putea schimba…decizia îți aparține! | |
| = marian.. | Ioana Florea [11.Jan.07 19:22] |
| maria, ai intrat intr-o locuinta cu ingeri decapitati si te anunt ca nu mai poti iesi de aici. nu voi schimba nimic cu privire la rafturile mele, prafuite de atatea amintiri... te mai astept cu acelasi drag din totdeauna. ionella | |
| = erata | Ioana Florea [11.Jan.07 19:23] |
| ma scuzi... la titlu era maria, nu stiuu de unde a aparut acel n.. | |
| = multumesc, Ioana | Victoria Dragan [14.Feb.07 21:30] |
| ...pentru ca am si eu un colt de suflet plin de rafturi, in care n-as vrea sa-si bage nasul nimeni, nici macar un inger. | |