| + cu sunet cald în trup de-a pururi viu de 500 de ori | Maria Prochipiuc [11.Jan.07 17:26] |
| Neostenit e versul tău așa cum e cântecul privighetorii în prag de seară, orice lucru și orice stare o transformi în vers, am scris ceva acum două zile parcă la un sonet, dar nu știu ce s-a întâmplat că …m-aș repeta, dar atunci aveam altă stare, acum e cu totul altceva. Ce pot spune cu siguranță e că estetica versului e impecabilă, forma sonetului expus de tine e deosebită, probabil următoarea carte va cuprinde doar sonete sub această formă. Poetul din tine știe să exprime și urâtul și frumosul cu delicatețe. E stigătul acela mut al poetului care dacă nu poate sub formă de urlet o face sub formă de sunete. Sonetele acestea te singularizeză și îl îndeamnă pe cititor să tălmăcească versul și să-i dea și alte nuanțe. Chiar dacă esența și valoarea frumuseții nu stă în versul de aici, ideea și cuvântul ne aduc în față o altă scenă a realității. | |
| + excepțional | florin caragiu [11.Jan.07 20:17] |
| Excepțional sonet, durerea ia ca un șuvoi de lavă cuvintele. Iubirea deconstruiește măștile, rămâne mereu în câmpul autenticității, ia strigătul ce străbate ca un cutremur peisajul ruinelor lumii, sub care omul viu se stinge. Limbajul bogat, plastic, rafinat dar și viguros, mânuit cu o plasticitate care impune, face să apară o panoramă a subteranelor ființei ieșite apocaliptic la lumină. Impresia creată devine răvășitoare. Felicitări pentru sonet și mulțumiri pentru toată creația ta, te citesc constant, chiar dacă nu las com decât mai rar. | |
| + sonetul 500 | Dana Banu [11.Jan.07 20:40] |
| da, este un text care merită cu siguranță recomandat, mă gândesc eu punând aici al treilea semn...poezia acesta oferă cititorului senzația materialității verbale a cuvintelor, tu, Adrian, ești stăpân pe teritoriul sonetului, lirismul tău este unul vehement rotunjit în silabe, ai o anume sinceritate a spusului ce seduce inevitabil, imagini îndrăznețe și clar conturate, fără locuri comune sau expresii plate, fără aridități pasagere felicitări | |
| = cand tipa-un poet de vaza/ in pustiu apare-o oaza | dumitru cioaca-genuneanu [11.Jan.07 22:45] |
| "prea ostenit de-un țipăt în pustiu" (Adrian Munteanu) tipatu-ti, poet Munteanu, n-a fost in pustiu lansat fiindca el l-a inspirat pana si pe Genuneanu p.s. Urez maestrului Adian Munteanu sanatae si putere de munca fiindca asteptam cu nerabdare urmatoarea runda de 500. | |
| = * | Liviu Nanu [11.Jan.07 23:00] |
| felicitări pentru sonetul 500 * în versurile 5,6 și 7 întîlnim unul după altul "flori oneste", "colb slinos" și "necrotice fitiluri". Eu aș fi evitat epitetul din versul 6 și l-aș fi văzut "aproape de aziluri". Dar e o simplă părere, sonetul e frumos și tu știi mai bine ce ai de făcut. | |
| = Mda..:) | Andrei Hagherlacher [13.Jan.07 09:14] |
| Ritmul pare a fi bun, d-le Adrian Munteanu, dar compoziția pare cam căutată. Nu știu în ce măsură ați simțit "înălțarea spre creste", "armoniile celeste", sau "gânguritul spre astre"; au vreo deosebire pt dvs sau le-ați ales ca sinonime, pentru a diversifica aceeași idee? Acea expresie: "aprins trotiluri", mi se pare cam necizelată, în comparație cu "triluri", "celeste" :)Iar când dvs spuneți: "nu mai sunt mierla gângurind spre astre" înțeleg că vreți să vă credem, nu? | |
| = Raspunsuri | Adrian Munteanu [13.Jan.07 11:28] |
| Maria - e maniera mea de a striga. Si pentru singuratatea in care ma trezesc prea des in ultima vreme si pentru incercarile vietii, puse, parca , sa nu se mai incheie. Prea adesea gasesc un prilej de a ma autoflagela, o dificultate in mersul fiecarei zile, incat nu e de mirare ca, in ultima vreme, am abordat o maniera ceva mai aproape de cotidian si mai indepartata de armonia continuta de sonetul traditional. Armonia nu o pot anula si nici nu am aceasta intentie. Doar ca imbraca forme mai apropiate unei realitati destul de incomode. Florin - multumesc si eu pentru constanta si apreciere. Am, in mod sincer, deseori impresia ca sunt cativa oameni pe aproape, chiar daca nu dau nici un semn. Sentimentul e tonic. Dana - cred ca mai aproape de formula potrivita am fost de aceasta data, pentru ca nu exprim o stare care nu-mi este cunoscuta, nu aduc confesiuni care-mi sunt straine. De cate ori nu fac altceva decat sa ma cercetez pe mine insumi, cu bunele si relele sale, ceeea ce iese nu stiu daca e mai bun, dar e mai real. Dumitru - ei, daca si epigramistul din tine s-a alaturat momentului, pot spune ca el are acum o semnificatie rotunda si mult mai aproape de firesc. Inspiratie fara contenire iti doresc si eu. Liviu - sunt de acord cu observatia. Nu numai apropierea, dar si abundenta in sine a epitetelor, chiar daca e vorba de sonet, poate crea senzatia de greutate suplimentara si de artificial. Iata ca fac schimbarea indicata. Andrei - in privinta compozitiei cautate, este o concluzie pe care nu pot decat sa o retin ca posibila, din moment ce o exprimi. Cu siguranta ca sintagmele date drept exemplu sunt sinonime, iar adaugarea lor vine sa potenteze starea centrala in dreptul careia ma plasez. Nu vad ce ar fi rau in asta. Cat despre credinta cititorului intr-o anume stare exprimata de autor, este la latitudinea celui ce citeste sa o imbratiseze sau nu. Din fericire eu am probat prin fapte ca ultimele luni inseamna o modificare suficient de marcata fata de maniera in care scriam inainte, ca sa pot demonstra ca nu jonglez cu vorbe, ci ma apropii de adevarul momentului pe care il traversez, ca am depasit faza " frumosului si armoniei", plasandu-ma decis in spatiul unei realitati cu mult mai multe zone intunecate, asadar mai apropiate de realitate. | |