Comentariile membrilor:

+ O cronica buna...	Hanna Segal [17.Jan.07 02:55]
...si scrisa intr-un stil accesibil si plin de umorul deja bine cunoscut al lui Felix. Detaliile nu plictisesc ci trezesc interesul de a parcurge cartea pe indelete. Ca ironie a sortii, "Conjuratia Imbecililor" n-ar fi fost niciodata publicata, daca mama autorului n-ar fi descoperit din intamplare manuscrisul, dupa moartea lui (J.K.Toole s-a sinucis in 1969, la 32 de ani). Initial citita si revizuita de W. Percy de la Loyola University, din New Orleans, careta a fost intr-un final publicata si a castigat Premiul Pulitzer. Spre gloria lui Ignatios J. Reilly, o statuie de bronz (completa cu faimoasa sapca) se afla in New Orleans sub un ceas de pe Canal Street (sau cel putin se afla pana la uraganul Katrina). "When a true genius appears in the world, you may know him by this sign, that the dunces are all in confederacy against him." (Thoughts on Various Subjects, Moral and Diverting) - Jonathan Swift
=  erata:(	Hanna Segal [17.Jan.07 02:57]
Ignatius in loc de Ignatios cartea in loc de careta cu scuze
=  merci hanna	felix nicolau [17.Jan.07 04:13]
pt completare. e un comeentariu care completeaza perfect cronica
=  multam pentru articol	Anni- Lorei Mainka [19.Jan.07 18:15]
in sfirsit am reusit sa-l citesc in liniste : limpede, deutlich adica, raminindu-mi cindva sa-l lecturez. articolul tot i-ar face bucurie lui Toole, seriozitatea interzicindu-i poate sa se implice in conjuratia de care se pare ca nu exista scapare....utilitarii sunt majoritari si nu numai ei
=  mit vergnugung (sorry ,umlaut)	felix nicolau [19.Jan.07 18:48]
Anni, imi pare rau ca aceste scriitor nemaipomenit,cu mijloace invechite,nu mai poate sa ma sune sa-mi zica--e ok articolul! poate nu s-ar mai fi sinucis,sau poate m-as fi sinucis eu mai devreme...
=  [ * ] Falstaff, Eroul și Capitalismul	Vasile Munteanu [20.Jan.07 08:40]
Felix, n-am să mai dezvolt alte idei plecând de la textul tău, text pe care îl găsesc, ca întotdeauna, bine argumentat (dar în continuare nu destul de incisiv, ci doar pedagogic). Am să mă rezum la două trimiteri pe care sper să le găsești pertinente și care, cred eu, sintetizează foarte bine maniera de abordare: primo: „... literatura i-a restituit progresiv fricii locul adevărat, în timp ce psihiatria se apleacă acum din ce în ce mai mult asupra ei. În zilele noastre, este cu neputință să mai numeri lucrările științifice, romanele, autobiografiile, filmele în al căror titlu apare cuvîntul frică. În mod ciudat, istoriografia care, în epoca noastră, a desțelenit atîtea domenii noi, pe acesta 1-a neglijat. În orice epocă, exaltarea eroismului este înșelătoare: discurs apologetic, ea lasă în umbră un larg cîmp din realitate. Ce se află în spatele decorului ridicat de literatura cavalerească ce proslăvea neobosit bravura cavalerilor și batjocorea mișelia prostimii? În opere majore care transcend orice conformism, însăși Renașterea și-a asumat corectarea imaginii idealizate a bravurii nobiliare. Întradevăr, se înțelege oare că Panurge și Falstaff sînt niște gentilomi, tovarășii preferați ai unor viitori regi? Primul declară, pe corabia zgîlțîită de furtună, că va răsplăti cu o rentă de „optsprezece sute de mii de scuzi... pe cel care îl va duce pe pămînt, așa cufurit și scîrnav" cum se află. Cel de-al doilea, logic cu el însuși, a renunțat la onoare: „Ce-mi trebuie mie s-o pornesc... în întîmpinarea cuiva care n-are treabă cu mine (e vorba de moarte)?. . . E onoarea în stare să-mi pună la Joc un picior? Nu. O mînă? Nu. Să-mi ia durerea dintr-o rană? Nu. Care va să zică onoarea habar n-are de chirurgie nu? N-are. Ce-i onoarea? O vorbă. Ce con¬ține vorba asta onoare? Aer.. . Atunci n-am nevoie de ea. Onoarea e doar un herb, atîta tot și cu asta mi-am încheiat catehismul". (Jean Delumeau - "Frica în occident") secundo: "– Ați scris Istoria nebuniei, a clinicii și a închisorii. Benjamin a spus odată că înțelegerea noastră a istoriei e cea a învingătorilor. Scrieți cumva istoria celor care pierd? – Da, mi-ar plăcea mult să scriu istoria învinșilor. E un vis frumos pe care mulți îl împărtășesc: să se dea în sfîrșit cuvîntul celor care nu au putut să-l ia pînă în prezent, celor care au fost constrînși la tăcere de istorie, de violența istoriei, de toate sistemele de dominare și de exploatare. Da. Dar sînt două dificultăți. În primul rînd, cei care au fost învinși – în cazul de altfel că există învinși – sînt prin definiție cei cărora le-a fost retras cuvîntul! Și dacă totuși, ar vorbi, nu ar vorbi propria lor limbă. Li s-a impus o limbă străină. Nu sînt muți. Nu că vorbesc o limbă pe care n-am fi auzit-o și pe care ne-am simți acum obligați s-o ascultăm. Prin faptul că erau dominați li s-a impus o limbă și niște concepte." (Tortura e rațiune/Die Folter, das ist die Vernunft/ La torture, c’est la raison; convorbire cu K. Boesers) cu respect,
=  Vasile Munteanu	felix nicolau [21.Jan.07 21:28]
faptul ca un articol dcent de-al meu suscita asemenea comentarii docte si bine tintite ma implineste pe deplin!
=  cursa	mardale stefan [21.Jan.07 22:31]
"Natura mefistofelică, în tipar goethean, a personajului este dovedită în aceea că el acționează benefic când, de fapt, intențiile sale sunt malefice. Latura quijotescă a personalității sale îl împinge spre producerea răului, cu toate că intenția originară fusese una bună." In acest citat cred ca ai derapat putin(te-au furat sabloanele), dar cursa a fost foarte buna.Am citit cartea de doua ori si cred ca faci cel mai important lucru: trezesti interesul. Parca as vrea s-o mai citesc odata.
=  un pic	Anni- Lorei Mainka [21.Jan.07 22:34]
este un pic altfel nomenul german, dar mi-a placut: mit vergnuegen..."vergnuegung" este distractie si multe altele, asa este, cursele mici sunt chiar si in sufixe
=  griji	felix nicolau [22.Jan.07 00:00]
poate fortata apropierea dintre Mefistofel si Quijote, dar cam asa se intampla,in cele din urma.merci Anni, pai cum vreai sa invete omul daca nu te provoaca?:))