| = părere | Alin Pavel [20.Jan.07 22:35] |
| căutăm de copii drumul spre maturitate neștiind că deseori ne vor răvăși furtunile, dar asta e menirea noastră... pare a fi un text-strigăt. | |
| = Alin, daca n-ai surzit inca, | Florina Daniela Bordieanu [20.Jan.07 22:45] |
| inseamna c-o fo' numai vantul sau poate doar menirea lui cine sa mai stie eu nu | |
| = de o vreme pân-acum eu mă las purtat de drum | Dan Norea [21.Jan.07 01:34] |
| așa mă poartă drumurile nu eu pe ele (Florina) am încercat demult să port un drum în spate să nu mă las purtat - însă m-am lămurit, era al altui om și-atuncea din păcate, c-o mică-ntârziere, l-al meu am revenit. Catrenul-comentariu pleacă de la un singur vers. Dar de plăcut mi-a plăcut tot textul. | |
| = păcat. mare păcat! | Adrian Firica [21.Jan.07 04:35] |
| dacă-mi lași și mie o secundă înțepenită pe bancheta trenului, am să te țin clandestin (întreținută), fără sens. ... "roade" textul. nu mă-nteresează pe mine de câte ori brichetezi și câte țigări fumezi, ci, faptul că, această "personală" poate fi un nemaipomenit poem. în proză. fie și așa! | |
| = [ * ] împinși din mers pe contrasens (istoric) | Vasile Munteanu [21.Jan.07 06:41] |
| călători obsesivi ai unui drum derivat din ireal, proiecție a unui spațiu intangibil, prin care ne e dat să trecem, dar în care nu putem opri; "virtualitate" a unor oameni cărora le putem vorbi, dar pe care rareori îi putem întâlni; totul într-un ritm sacadat, mecanic, imprimat de impersonalul mijloc de transport; poem al neliniștii și al căutării, al unei finalități intinerante, pentru care singurele puncte de reper sunt amintirile, ce se succed cu regularitatea stâlpilor de pe marginea drumului și pentru care viitorul pare să aștepte undeva "la semnal". cu drag, | |
| = >Dan, Adrian, Vasile - nu toate drumurile duc la Roma, pe cuvant, c-am incercat | Florina Daniela Bordieanu [21.Jan.07 15:52] |
| Dane, ma bucur ca-ti placu textul, drumul uneori e naravas, nu sta in spinarea nimanui, ba mai si arunca bolovani pe nari. a naibii drum. Adrian, daca tot ma tii clandestin, atunci lasa-ma o vreme sa tac, sa nu m-auda aia răii, controlorii de toate alea. S-apoi o sa rod si textul, dac-o mai fi sa-mi fie foame. Deocamdata am naravul asta prost: fumatul. Si, ca sa nu uit ce-am gandit, am innadit drumul cu o tigara, doua, sa-mi fie de leac. da' o sa ma las si-atunci o sa fie lasa-ta secului si sa vezi ce poem sec-"subtire" o sa iasa. Vasile, da. e ceva mai greu de rupt sârma aia oțelită, da' cu putina perseverenta, oi reusi cumva. cum ce? sa trag semnalul ala odata:). | |