| = tăcere | Miruna Dima [26.Jan.07 17:11] |
| Poate că e răsuflat, desuet ori fumat ce spun: tot ce vreau să las aici în urma acestui text este ... tăcere. Un anume fel de tăcere, pe care unii din noi l-au uitat, pe care eu îl uit uneori. | |
| + intersecția | florin caragiu [26.Jan.07 17:40] |
| este aici o poezie de o intensitate aparte, care așa cum a spus Miruna, cheamă o tăcere care s-o cinstească. "Orbit de oameni" eul liric frământă pâine și trup, contururi și pojghițe, ziduri și praguri, timpuri și urme în carne. Intersecția e fractură și cruce, loc de trecere și întoarcere, de răsucire a oaselor, superbă imagine ce pregătește gestul de închinare, întoarcerea cu fața spre Dumnezeu. Finalul atinge o tensiune culminantă, prin încremenirea simțurilor în care este turnat un maxim dinamism psihic, în ochii larg deschiși oglindindu-se și concentrându-se atingerea între viață și moarte, hotarul de trecere între lumi. Pânzâa, apa sunt simboluri ale tainei primitoare și învăluitoare a urmelor, luntrea sugerează înaintarea în noutatea insondabilă a descoperirii. Această tensiune a stării de limită resacralizează conținuturile unei vieți atinse de absurd și vulnerabilitate, creînd sentimentul de spațiu sacru, capelă. | |
| = dacă am așteptat atât, mai aștept! | Leonard Ancuta [26.Jan.07 18:08] |
| nouă ani vor tot trece, iar eu nu voi simți pustiul cărnii... e cea mai frumoasă durere pe care ai putut+o imagina. bravo! | |
| = . | olga stefan [26.Jan.07 19:17] |
| eu mă bucur să constat că refuzului unei dimensiuni personale, individuale sau tradiționale sacre i se oferă alternativa unor texte care conțin acest substrat, al căutării unui Dumnezeu mai mult decât personal. cel puțin asta văd eu aici, citind textul în codul pe care-l propune titlul. în plus, e aici și o tensiune,ca la citirea "polifonică" unui psalm. | |
| = Purificare | Ioana Geacăr [26.Jan.07 20:02] |
| Ela, ai ajuns la o purificare la propriu pe care ai dat-o și versurilor ăstora. Este o căutare a lumii apoi, o încercare de redefinire, de împăcare și căutarea vechilor proprii dimensiun: "senzația că mă aflu într-o pânză, învelită cu totul, câteva brațe îmi închid cercurile. mă lasă pe marginea apei. văd ce urmează, cine va duce luntrea. și unde." Se aude mai mult vocea înțelepciunii în textul ăsta decât ritmul legendar specific ție, cred că astfel de "denivelări" sunt bune în ansamblul unui volum. Cu drag, | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [28.Jan.07 19:49] |
| Miruna, fiindcă din firul tăcerii ai țesut gând; Florin, fiindcă vezi atât de clar toate sensurile și reușești să desprinzi mereu esențialul, fiind aproape de poezia așa cum a scris-o, gândind și simțind, autorul; Leonard Ancuța, fiindcă poți spune că și durerea este frumoasă, fiindcă da, este, într-una din nuanțele ei; Olga, pentru că ai perceput că în ulima serie de poezii încerc să figurez acest Dumnezeu mai mult decât personal; Ioana, fiindcă ai parcurs legenda, ai văzut unde se purifică lucrul și unde/cum devine înțelept omul. Ela | |