| = lacrima ce sparge oglinda | Tamara Zub [02.Feb.07 15:42] |
| Oglinda apelor a fost spartă de o lacrimă, tu faci din asta un eveniment și îl descrii limpede, concis. Bravo. Dar încearcă să scrii și mai puțin limpede, să tulburi mintea cititorului cu tot felul de năzbâtii stilistice, cu idei șocante, rupte din realitate. Nu dau sfaturi, cred că e mai important să fii pur și simplu inspirat. | |
| = Comentariu la comentariu, | Alex Bacall [02.Feb.07 20:08] |
| "Oglinzile" nu este decat o incercare de a ma adresa ochiului. Imagini pictoriale rezolvate de retina. A ma adresa mintii mi se pare o treaba indoielnica si periculoasa. In orice caz inutila dearace ramane posibilitatea interpretarii. "Oniricii" pe care i-am cunoscut nu au ajuns nicaieri mai departe decat a fi o ciudatenie a literaturii romane: poezie culta cu turnuri abstracte. Mai departe?... Raman la Francois Villon, Baudelaire,Prevert. Stil vetust, nu-i asa? Evident lacrimile pot fi simple cristale cazand dintr-un lampadar zgaltait de undele seismice.. Dar inseamna asta tristete? Maine am sa te citesc -atat cat am sa ma simt tentat- ca sa invat cum esti... | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [11.Oct.07 16:08] |
| Alex, poezia este ceea ce intelelegem, altfel, sau nu nu este. sunt de acord cu Tamara. cu prietenie, | |