Comentariile membrilor:

 =  parere
Iakab Cornelia Claudia
[02.Feb.07 22:51]
Îmbinare de subiectivism și exterioritate, gândirea imaginară creează în timp clișee, stereotipuri, etnotipuri, heterotipuri ce ne influențează zi de zi, deschizându-ne ființa și mărginind-o în același timp:

Stiu ca ai depus un efort pentru un intreg, dar mie imi plac randurile de mai sus, consider ca in aparenta lor simplitate sunt cele mai pretioase, pornind de la ele s-ar ajunge la alta varianta a aceluias text, una ce ar putea include si un alt-ceva.

 =  ciudățenia
Corneliu Traian Atanasiu
[06.Feb.07 16:37]

Cred că, existențial vorbind, alteritatea poate fi zdruncinată din poziția sa potrivnică (aproape dușmănoasă) și îmblînzită intrînd în cîmpul evolutiv al ciudățeniei.

Tema acestui alt(-ceva/cineva/undeva) poate fi percepută mai simplu ca aceea aceea a ceva străin (cu perspective de a deveni totuși atrăgător prin exotismul său). Străin care în primă instanță este perceput ca ostil, monstruos. Dar poate deveni, cu timpul, cu răbdare și curaj, o alteritate cu care te poți familiariza, pe care o poți îmblînzi și de la care poți primi o nebănuită doză de prospețime a straniului, a fascinantului etc. Complementaritatea ar fi tocmai înțelegerea și recunoașterea acestei permanente nevoi de nou, de tîlc neînțeles, de celălalt care sînt eu cel ce aspiră să-și iasă din piele, să-și depășească orizontul, să accepte misterul lumii.

Treptele ar fi într-adevăr: scoaterea ciudatului din zona ostilului, dobîndirea familliarității, fructificarea misterului. Am încercat o schițare a acestei posibilități în Scurt dialog despre ciudă


 =  un eseu dintr-un spatiu curajos ptr"agonia"
Anni- Lorei Mainka
[07.Feb.07 19:31]
m-a bucurat si uimit in acelasi timp sa gasesc un eseu cu aceasta tema pretentioasa....foarte bine lucrat pe idei, structurat. Alt-cineva-ul este una din problemele care nu de putine ori genereaza izvoare si izvoare de probleme...revin pe text

 =  de ce
Anni- Lorei Mainka
[07.Feb.07 20:07]
Oare de ce ii spune "pereche verbala eu-acela..."...de ce verbala? verbul se refera la miscare, sau?

 =  ob-servatii
Iulian Poetrycă
[07.Feb.07 20:43]
mi-a atras atentia in special: "...nu este exagerat să lansăm ideea că ceastă preocupare față de Celălalt nu este decât reversul acestui complex, sau, ca să folosim chiar un termen care se află în sfera noastră de cercetare, imaginea răsturnată a acestui mit."

nu cunosc decat o singura "imagine rasturnata" a mitului pesterii, anume cea din "despre eroi si morminte" a lui Sabato, restul, vorba lui Whitehead, pot fi considerate note de subsol :P

as mai avea cateva obiectii formale, asta numai in cazul in care esti interesata de parerea mea (partial acida) nu de alta, dar sa sa nu bat degeaba in taste

 =  alterarea alterității.
Cornel Airinei
[10.Apr.09 14:57]
Uite cum îl văd eu pe "celălalt".La împărțirea hoitului "celălalt" e cel după care urmezi sau cel care urmează după tine.Restul e doar masturbare intelectuală.După ce vei spăla câteva scutece murdare vei înțelege unde te termini tu și unde începe "celălalt".




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !