| + îmi fac pornit o-ncăpătoare cruce | Maria Prochipiuc [06.Feb.07 15:21] |
| Sonetele prezentate de tine în forma aceasta pot fi considerate postmoderniste, desigur că acesta nu elimină formele consacrate, ci vine cu o îmbunătățire, poate de aici toată libertatea creatorului. Tot ce nu mai poate sufletul să păstreze în tăcere așează pe hârtie pentru se înfrupta și alții de anumite sințăminte. Sonetul acesta atinge din punct de vedere a melodicității punctul culminat, chiar dacă e pătruns de acea stare de lehamite, are în el cântecul trist al cuvîntului ce se vrea înțeles, are în el și un cântec al ecoului ce se transmite de al o ureche la alta și unde în altă parte decât în inimă. Deosebi: îmi fac pornit o-ncăpătoare cruce deschide fă că-mi sare-n nas muștarul vreau să mă culc mi s-a umplut paharul | |
| = Maria | Adrian Munteanu [06.Feb.07 15:53] |
| Maria, nu mai da stele. Nu sunt băgate în seamă dacă nu vin de la cine trebuie. Rămâne să ne felicităm între noi, dar asta o putem face și în altă parte. | |
| = Scopul exercițiului | silviu viorel păcală [06.Feb.07 16:50] |
| Propensiunea pentru ludic și harță te definește. Ironic și umoristic și ingenios poetul suspină la poarta iubitei. Doamne ferște să o prindă într-o pasă proastă. Văleu! | |
| = Silviu | Adrian Munteanu [06.Feb.07 17:31] |
| Aș adăuga că încerc să translez ironia și asupra personajului în sine, pe care-l arăt așa cum deseori îl găsim în realitate, pe undeva la porți de mahala, adică mai aproape de caracteristica ființei noastre. Porți deschise îți urez să ai. | |
| = Acel odata este chiar acum... | Ariadna-Raluca Stefanescu [06.Feb.07 19:52] |
| Eu una cred ca ati spart-o deja, ca ati erupt din propriul Eu atata fierbere mocnita...acuma lava se prelinge si purifica la grade inalte cararile batatorite cu sufletul... | |
| = Ariadna | Adrian Munteanu [06.Feb.07 21:21] |
| O frază atât de frumoasă, vedenii atât de șovăielnice, încât nici nu-mi vine să cred că arătările lor ar putea fi adevărate. Mulțumesc pentru speranță. | |