| = recomnad: ecuatia-iubirii | carmen mihaela visalon [11.Feb.07 14:09] |
| Nu-ti fie teama, nu fac complimente gratuite, dar poezia aceasta mi s-a parut chiar exceptionala: pentru ca imbina emotia cu inteligenta, rezolvand si o spinoasa problema a filozofiei si poeziei orientale: eu=tu. Locatia-spitalul in care lacrimile sunt doar o pata pe linoleu rece si insertia sociala-"femeile de serviciu au lacrimi destule"- sunt o formula de localizare a timpului si spatiului durerii, dupa parerea mea reusita. Cursivitetea si acuratetea versurilor dau un plus de lirism acestei radiografii noetice. | |
| = erata | carmen mihaela visalon [11.Feb.07 14:11] |
| linoleum, nu linolueu | |
| = Multumire si precizari | carmen mihaela visalon [11.Feb.07 20:43] |
| Ioana, sa stii ca nu-mi place sa las un comentariu care sa nu primesca raspuns. La salutul buna ziua, se spune buna ziua sau va rog frumos sa aveti decenta sa nu mai vorbiti cu mine. Eu voi avea aceasta decenta. O seara buna si multa inspiratie pe mai departe. | |
| = mii de scuze și mulțumiri | ioana cheregi crișan [11.Feb.07 20:56] |
| Carmen, tocmai mă pregăteam să-ți mulțumesc și o fac din tot sufletul, nu înainte de a-mi cere scuze pentru întârziere. viața reală în care, cu sau fără voia mea sunt implicată, a cam luat-o la galop. mi-e greu să țin pasul cu evenimentele uneori. mai e și năvala din interiorul meu care nu-mi dă pace...știi și tu cum e. îți mulțumesc mult pentru comentariu și, chiar dacă ți se pare ciudat, mi se pare fermecător de sincer gestul tău de a aștepta un răspuns și de a te supăra. pentru mine e surprinzător și mă bucur că mai există acest tip de candoare. prezența ta nu a trecut niciodată neobservată, vreau să știi că citesc ceea ce scrii. din păcate nu am mereu timpul și dipoziția de a vorbi despre aceste lucruri. mulțumesc. cu drag, ioana. | |
| = Ioana, | carmen mihaela visalon [11.Feb.07 21:06] |
| Imi cer iertare, dar eu cand ma apuc sa comentez o fac din tot sufletul. In ceea ce priveste raspunsurile, uneori, le astept cu interes, pentru ca sa stiu cum sa procedez data viitoare. Si timpul meu este limitat asa ca prefer sa comentez doar pe paginile pe care sunt bine primita sau pe paginile noilor veniti. Iertare si multumiri+ inaca o data felicitari. | |
| = calul troian | Ioan-Mircea Popovici [11.Feb.07 21:27] |
| Folosesc si eu calul troian si-l puns sa intrebe: cum se face ca la povestea asta generoasa: "am sa tac am să culeg umbrele și am să le dăruiesc distratului care timid încerca să găsească drumul spre centru cântând prin ploaie în fiecare Duminica psalmi" ai oprit dreptul la comentariu. Doream sa-ti semnalez ca astept umbrela... As canta si eu in ploaie... "i", miscarea asta tine de ce ziceai tu cu o saptaman in urma. (eu zic o saptamana, dar nu mai am notiunea curgerii timpului...) astept o umbrela si-un raspuns (de unde se vede ca-n sah cu hazardul calul este troian, regina este grecoaica...) | |
| = șah | ioana cheregi crișan [11.Feb.07 21:43] |
| Yann, nu prea am înțeles întrebarea. caii mei erau purpurii și ultima oară goneau spre o poartă. dacă vrei să jucăm, să știi că eu am rămas numai cu nebunii și cu regele... | |
| = acum | Ioan-Mircea Popovici [11.Feb.07 21:56] |
| Nu puteai ramane doar cu piesele astea intrucat in sah cu hazardul nici nu exista nebuni. Ti-am spus ca-i un cal troian si cu el am ajuns si-n locul in care "i" a deveni ioana... si aici doream sa-ti daruiesc o mare intr-un A-mare... cand vei ajunge pe o pagina, legata de pagina asta nu va mai ramane nici o enigma... partida in care ai ramas cu regele si nebunii, desi poti sa castigi, accept-o remiza. acum ia umbrela si canta-n ploaie... | |