| = punga sfârtecată | Romulus Campan [22.Feb.07 18:57] |
| O, domnule Mihuț, Tocmai mi-ai sfârtecat punga cu amintiri dintr-o copilărie necreangă... Doamne, cât de tare dor toate florile primite de zile de naștere de la tați care se bălăbăneau în ușă, serbându-ți ziua ta de naștere cu prietenii lui... Viețile noastre, câini ologi plimbați prin nopțile durerilor de mult prea multe ori nemeritate, din pruncie. Felicitări, d-le Dan, cu două steluțe ** neoficial de amărâte, date însă de drag. Cu mai citire. | |
| = ma simt vinovat | Leonard Ancuta [22.Feb.07 19:43] |
| este cel mai frumos lucru intamplat mie azi, adica sa citesc aceasta...poezie. Te fac vinovat de toata starea mea de acum, acum cand ma simt eu vinovat ca nu pot fi atat de nevinovat, atat de inocent... sunt poate mult prea aspru pentru a gasi cuvintele potrivite pe care le merita versurile tale, insa de simtit simt ce trebuie... | |
| = black texture | Ela Victoria Luca [22.Feb.07 22:30] |
| grijă la nevinovate - noapte, la rătăcesc - întâlnesc - lovesc, la doar - doar (repetat), la când - când în versuri apropiate, la ta_topită. aș renunța la "mai bine" din final sau l-aș înlocui cu altceva. nu știu de ce nu mă împac cu "trenr doar la gândul", "le aruncă sfărâmată", "sfârșit fără petale", "pânza de in pe față". ce apreciez este tensiunea dintre renunțare și vitalitate, nostalgia inocenței, a albului neîntâmplat, accentul pe ceea ce marchează indelebil și definitiv "obrazul copilului" și nesfârșita durere că suntem prinși - că ne dăm seama sau nu, că ne pedepsim sau nu - în lanțul moștenit al greșelilor mai mult sau mai puțin intenționate, transmise dincolo de uitare. întotdeauna rămân resturi din ceilalți în noi, resturi din copilul ce a fost, din ce a murit, din... Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [22.Feb.07 22:31] |
| erata la citat: "tremur doar la gândul" era fragmentul de vers | |
| = black and white | dan mihuț [23.Feb.07 11:38] |
| domnule campan, hehe, necreangă zici. atenție la copilărie! mulțumesc! leonard, mă emoționezi. despre vină nu știu ce să zic. care-i pedeapsa? mulțam pentru semnul tău! ela, e bine că a trecut mozart pe-aici să spună ce nu-i sună bine. lanțul moștenit al greșelilor...și poate nu sunt greșeli, încă mai sper că nu. mulțumesc frumos! | |
| = adaggio pt clarificare | Ela Victoria Luca [23.Feb.07 17:47] |
| am spus greșeli, mai mult sau mai puțin conștiente, nu am spus crime. :) și greșelile se transmit, ca și lucrurile bune, ca și adevărurile, ca totul. de aceea am spus de lanțul greșelilor transmise, dincolo de uitare. a le nega nu înseamnă și că nu există. și eu sper în cât mai puține. mă refeream exhaustiv, fiindcă poemul tău trimite la asta. aș scrie un eseu despre asta acum, poezia ta e "de vină". da, va mai trece uneori "mozart", ici-colo, promite. desigur este și white, dar de când m-a parodiat despot cred că îl las nescris, nespus, de la sine înțeles. de altfel apare și în comentariul meu, ca nostalgie a inocenței, alb neîntâmplat, vezi? sorry for any inconvenient, my... mistake if it exist. Ela | |
| = Părere | Beatrice Zornek Claudia [23.Feb.07 18:19] |
| Excelent. Deși nu cred că am avut ocazia să fac cunoștință cu poeziile tale până acum (deși asta nu e ceva dificil), mă bucur că m-am împiedicat de ea. Atât de frumos ai reușit să menții ritmul, aceeași tonalitate, aceleași nuanțe de la început până la sfârșit. Deși am văzut că ai refuzat să folosești punctuație in poezie, aș recomanda o virgulă-două pentru a ușura citirea. Și poate în prima strofă, "fără sens" ar merge mai bine ca referire la "poveste" (sau ai putea să faci din "fără sens" un vers de sine stătător, pentru a amplifica imaginea, și a da libertatea cititorului de a o asocia fie cu "poveste", fie cu "lovesc capul"). În rest, nu aș sugera nici o modificare, pentru că ar strica atmosfera pe care ai reușit cu atâta pricepere să o creezi. Bea3x. | |
| = ... | dan mihuț [27.Feb.07 22:40] |
| beatrice, bucuros că ți-a plăcut trecerea pe-aici. despre punctuație, da, ar fi o sugestie, dar mi se pare mai bine fără. mulțumesc pentru vizită. | |