| = how fragile we are | tania cozianu [26.Feb.07 07:41] |
| un text care m-a facut sa zambesc si n-am sa-ti spun aici de ce :) (si nu, nu e de la inovatia schimbarii de gender din titlu) scriu doar ca am admis cu mirare ca e posibil sa detii un inel cu chei diferite din care uite, uneori, ca acum, desprinzi cheia catre vreo magic garden. aici te lasi sa te intampli. si pare neasteptat asa. pe scurt, n-as fi recunoscut aproape deloc marca danmihut in poezia aceasta. si poate ca asta n-ar trebui sa ingrijoreze cititorul din mine. am senzatia intrarii prin efractie intr-un spatiu al tau secret, intr-unul dintre acele putine tainice locuri in care lasi sa se vada the other face. poate de aici sentimentul ca nimic nu mai poate fi vulnerabil din punctul asta, desi nu e nicio armura care sa protejeze aceasta delicatete, tandrete, infiorare a asteptarii lasata la vedere. iar textura poemului e asa de fragila incat chiar nu se cade, ar parea aproape o impietate sa desconspiri sensurile. ca si cum as adauga un detaliu nesemnificativ unui ansamblu deja echilibrat. nimic distonant ori care sa impiedice aceasta limpede curgere. un erotism cald, calm, invaluitor, cumva asurzitor dar deloc sufocant, lipsit de patetism. nu stiu la ce soundtrack te-ai gandit tu, dar eu as alege aici "fragile", sting, poate chiar varianta in portugheza. note de subsol: a) subtitul mi se pare usor inutil. intrucat starea de suspendare se subintelege din titlul. iar in context vine oarecum ca o dublare explicitativa. b) esti sigur ca nu erau campanule? :) sau poate ca asa am simtit eu sugestia clara de flori cu_cupe adanci | |
| = fragile or... | dan mihuț [27.Feb.07 22:35] |
| tania, trecerile tale sunt un privilegiu, desigur. te-am scultat cu atenție și descopăr că am comis un text la limita registrelor. mulțumesc mult pentru cuvinte. aștept oricând sugestiile tale. fragile să fie! | |