| = părere | Liviu Nanu [08.Mar.07 08:25] |
| Am remarcat ultima strofă, mai puțin "zidurile iubirii" care vin imediat după "linia vieți". La fel, "imuabil" pare lipit, parcă nu e de-acolo. | |
| = hai sa ne impodobim masa de duminica | Maria Prochipiuc [08.Mar.07 15:43] |
| Liviu - Mulțumesc, oprirea ta aici eu un semn pentru mine, e posibil să ai dreptate cu linia vietii și cu zidurile, dar pentru noi au o semnificație deosebită, nu ți s–a întamplat să te simți ca între ziduri atunci când… sau lasă altă dată | |
| = Splendoarea sincerității | Nicolae N.Negulescu [13.Apr.07 23:18] |
| Dragă Maria, Pentru mine, în creația poetică simplitatea este ascensiune spirituală, zbor și mergere "în sus" - spre desăvârșire, pe Calea Devoțiunii, deschisă de Iluminare. Să nu uităm: "Calea Devoțiunii se întemeiază pe puterea Stăpânului Suprem". Iar Calea Devoțiunii duce - potrivit unui principiu ontologic, la starea de cunoaștere supremă. Unde ne căutăm? În Dumnezeu. Patanjali spunea în Yoga Sutra: "...în El, în Isvara poate fi aflată sămânța(bija), germenele "suprem","de nedepășit" (niratisaya) al autocunoașterii". "În Vedanta, Isvara este aspectul cauzal (Karana) al Absolutului (brahman). Din El are loc emanația Logosului universal, Logos ce se manifestă ca Rațiune, Lege și Cuvânt în același timp. Acesta este sabda - brahman, absolutul ca vibrație unică, vac, Cuvântul primordial." Simplitatea este și o virtute primordială, prin care poetul, urmărește pătrunderea înțelesului cuvântului. Folosirea cuvântului este o chemare a Lui Dumnezeu, devenind act sacru. A se înțelege că, "zidirea" energiilor cosmice din cuvinte - într-un poem, este o procesiune harică. Ignorând aceste adevăruri, se comite un sacrilegiu. Crede-mă, remarc în suflul rostirii tale, splendoarea sincerității. Cu aleasă considerație, N.N.Negulescu | |