| = adela | maria dobre [13.Mar.07 11:57] |
| este o poezie simpla, cursiva, fara prea multe briz brizuri.aproape ca nu pare poezie, par niste ganduri puse in forma de vers alb.pot spune ca finalul este asteptat, nu aduce ceva nou nu are ruperi de ritm sau valuri metaforice.sunt niste imagini pe care le avem fiecare cred, mai mult sau mai putin. | |
| = da, maria | Adela Setti [13.Mar.07 12:28] |
| din păcate, sunt niște stări pe care toți le avem. plictiseala e universal valabilă. pentru unii mai ascuțită, pentru alții mai puțin perceptibilă, dar aceeași peste tot. ca un cancer în ultimă fază, dar unul care ne roade spiritul și tocmai de aceea nediagnosticat. până la urmă, insuși faptul de a constata și rosti aceste lucruri, nu face nicio diferență. | |
| = ne plictisim... de moarte... hmm... | Odãgescu Bogdan [13.Mar.07 16:04] |
| Ori zici ca viata e moarta, ori sunt in ceata. Ok, am vazut, ciclu infinit, deci timp de executie infinit... adica e (plictiseala de) moarte. Asta e? Place, dar sunt de acord cu Maria Dobre. Primele 3 strofe nu sunt chiar poezie. Daca te uiti mai bine, textul arata genial incepand doar de la "timpul nostru fracturat...", e de-a dreptul poezie, cu tot ce trebuie, e mai... estetic si comprimat. Primele trei strofe (si repetitia e putin fortata) se subinteleg, nu e nevoie de atatea zorzoane acolo. Suna bine, dar... nu zici nimic ce sa nu fie evident. Scuze critica, insa pare prea bun textul sa se iroseasca :) Ne mai citim, | |
| = Bogdan | Adela Setti [13.Mar.07 16:13] |
| Primele trei strofe (si repetitia e putin fortata - e nevoie de ele, uită-te la titlu. Textul este despre plictiseală și ca să fie tacâmul complet, trebuie să plictisească bine de tot până la strofele de poezie, comprimate. poate și pentru o selecție a cititorului. cel care a depășit plictiseala ajunge și la vorbele de duh, adică la revelații. cel ce se lasă învins de plictiseală moare cu ea. mesajul e și transmis, dar și exemplificat de textul cu bucluc :) mă bucur că ai reușit să citești tot, chiar dacă te-ai împiedicat nițel în zorzoane. Adela, cu drag | |
| = așa | Aurelia Borzin [13.Mar.07 21:02] |
| Liniară și previzibilă, aș mai "dezvolta" prima parte a poeziei, pe "același" fir de "aceeși...", "aceiași...", "același...", "aceleași...", așa ca să "plictisească" cititorul până la refuz. Să fie mai cu efect și memorabilă. | |
| = ... | Fluerașu Petre [13.Mar.07 21:05] |
| adela, foarte interesante acele versuri scrise in italic... imi dau senzatia ca circumscriu intreg poemul, subliniaza o traire complexa aflata in spatele versurilor... remarc de asemenea cum cresc versurile, pe masura ce apare in ele din ce in ce mai multa filosofie... si totusi, poemul isi pastreaza fluiditatea, imaginile se succed cu repeziciune... felicitari, ai scris bine am citit cu placere petre | |
| = Da | Victoria Drăgan [14.Mar.07 10:15] |
| Am citit recunoscand toate acestea, aceasta plictiseala-lehamite care ne stapaneste deseori. Fie si prin recunoasterea ei, facem un pas inainte spre a o depasi. Versul tau poate fi un strigat. | |
| = răspunsuri | Adela Setti [14.Mar.07 12:44] |
| Aurelia - prima parte este perfectă atâta cât este. nici mai mult, nici mai puțin. Petre - e bine că ai reușit să citești tot. da, versurile în italic circumscriu tot poemul, ai remarcat corect. Victoria - mă bucur că ai perceput așa, într-adevăr, ca să depășim o stare de criză este mai întâi nevoie să o recunoaștem. Mulțumesc tuturor și vă mai aștept. Adela | |
| = Răspundemi la cele zise | MIHAI Potoroacă [14.Mar.07 17:47] |
| presupun că mi-ai descris viața... însă singură înțelegi doar că ea este asemănătoare cu a tuturor, însă noi nu ne asemănăm. Știi doar toți datorăm vieții cu o moarte deci de ce încercăm să fim politicoși, de ce să nu reținem datoria, de ce să nu încercăm să nu ne lăsăm copleșiți de timp căci nu el ne îndrumă ci noi îl îndrumă-m... totul este în mîinele noastre pur și simplu nouă ne e frică să ne opunem plictiselii, de ce cînd te plictisești să nu suni părinților, de ce să nu scrii o nouă poezie, de ce... Orice drum pare amuzant dacă îl privești prin ochelarii dragostei... Starea de criză aș presupune este doar o compunere a oamenilor pentru a putea clasifica unele momente, eu însă cred că totul ce se face se face spre bine, deci de nu ar fi starea de criză nu ar fi niciodată și opusul ei... | |
| = Moartea întoarce spre altceva foaia vieții... | Stefan Lucian Muresanu [15.Mar.07 10:33] |
| Banalitatea este atât de bine evidențiată în poezia autoarei încât o simți, o trăiești cu ochii deschiși și, fiecare vers te poartă în căte un timp al existenței tale. "Timpul nostru manufacturat din conserve goale" sugerează neputința noastră de a auzi voci, nici chiar vocea interioară nu ne-o mai auzim pentru pașii noștri teleghidați, sunt sub comanda altora și nu a noastră. ...Și, poate, numai moartea ne rupe de toată această plictiseală și uzură morală... Succes. | |
| = răspunsuri | Adela Setti [15.Mar.07 10:41] |
| Mihai, Ștefan, bine ați venit în pagina mea. vă mulțumesc pentru lectura atentă și sensibilă, și pentru acuratețea interpretărilor. vă mai aștept. Adela | |
| = text bine condus | Mirela Vasile [16.Mar.07 10:30] |
| Foarte frumos textul tau, am crezut initial ca nu vei putea face fata cu repetitia lui "acelasi", dar ai reusit.Compozitia e buna, textul curat si sfarsitul, autentic. | |
| = Mirela | Adela Setti [16.Mar.07 10:36] |
| da, este o repetiție risca(n)tă:) mă bucur că ți-a plăcut, mai treci. Adela | |