| = Ceas Pod Cerc | Piciu Tudor [02.Apr.07 18:35] |
| O alăturare cam stranie între ceasul lui Dali și cercul în care s-a transformat Manase. Altfel o poezie care redă bine setea după ceea ce nu se poate găsi de fapt în rostogolire. | |
| = Deliciu pe cont propriu | Nicolae Popa [02.Apr.07 15:35] |
| Adela, Am tresărit la versul: "pereții vor înlocui plămânii subțiri" și de aici pînă la capăt am simțit plămînul poemului - ceva ce respiră într-un "cerc purtat de un zeu copil". Îndrăznesc să spun că primele trei versuri sunt din alt poem. După mine, totul începe mult mai răscolitor, începe așa: "praful va deșterne macularea..." Dă-mi voie să mă bucur de ceea ce-mi place! | |
| = Nicolae | Adela Setti [02.Apr.07 15:48] |
| bine ai revenit, demult nu ai mai trecut pe aici :) ne bucurăm împreună. Adela | |
| = uite | Adela Setti [02.Apr.07 15:51] |
| am schimbat câte ceva pentru bucuria ta :) | |
| = Citire | Vasile Mihalache [02.Apr.07 16:05] |
| Versurile"astăzi ceasul se va topi uniform","lumina se va rătăci în perdele", "liniștea va umple clopotul podului" sunt creatoarele unei atmosfere de relexare care, deodată cu ușa de la "odaia aceasta de închiriat" închide cercul problemelor zilei.Odaia este la dispoyiția perechii de îndrăgostiți asemenea unui bazin cu apă de mare la dispoziția unor delfini; limitele subînțelese sunt ignorate.Poemul este unul de bună reprezentare a poetei. | |
| = Rostogoliri | Nicolae Popa [02.Apr.07 16:08] |
| Adela, Bine ne-am regăsit în cercul zeului copil. | |
| = re: | Adela Setti [02.Apr.07 16:20] |
| Vasile - "limitele subînțelese sunt ignorate", bine spus. Mă citești mereu atât de corect, fapt pentru care îți mulțumesc. Nicolae - da, e bună regăsirea. drag vouă, Adela | |
| = Un timp absolut domestic | Gelu Bogdan Marin [02.Apr.07 16:23] |
| se scurge prin vene în timp ce umbre de carne se rostogolesc prin plămînii acestui perete subțire. Un text plăcut lecturării și care mă duce cu gîndul la ziua în care ne putem număra lașitățile. Numai bine îți doresc! | |
| = Gelu | Adela Setti [02.Apr.07 16:33] |
| Chiar domestic nu e, a se vedea afișul din fereastră :) E un fel de sindrom descris aici, comun celor care nu dispun de un spațiu numai al lor, dar care caută, mereu, unul. Sindromul escapadei, dacă vrei :) și o fugă din Luni (titlul asta înseamnă, luni). Mă bucur că ai savurat-o :) Adela, cu drag | |
| = Nu | Gelu Bogdan Marin [02.Apr.07 16:38] |
| aveam de unde să știu ce înseamnă acest titlu. Iar despre anunțul din fereastră, am un text ce se referă la camere de închiriat. Cu bine. | |
| = :) | Adela Setti [02.Apr.07 16:46] |
| e bine, gelu, eu doar dădeam explicații suplimentare :) | |
| = ... | Gelu Bogdan Marin [02.Apr.07 16:52] |
| Nu sînt supărăcios nici cît negru sub unghie. | |
| = nici eu | Adela Setti [02.Apr.07 17:15] |
| așa că mai bine traduc:) | |
| = timpuri poloneze | Ioana Petcu [03.Apr.07 09:16] |
| ce ai scris aici, si cam tot ce scrii in general, se contopeste frumos intr-un aer polonez, ceva tare dulce, mereu cu trimiteri intr-un colt de copilarie. si asta determina ca universul tau sa se restringa, intregindu-se, pe un spatiu al tau, pe care reusesti sa-l populezi cu forme de fiinte si cu multa culoare. ma opresc pe strofa din final: "cerc purtat de un zeu copil" care duce subtil, intr-o zona a perfectiunii tot acest tarim (cu partea sa vizibila si invizibila) in sacru (sacer) cu o lectura matinala, din fereastra mea deschisa, | |
| = răspunsuri | Adela Setti [03.Apr.07 09:30] |
| Tudor, bine ai venit în pagina mea, mă bucur că ai văzut alăturarea, și setea după acel ceva ce nu se poate găsi de fapt în rostogolire :) Ioana - da, este o lume care se insinuează de multe ori fără voia mea, în tot ce încerc să scriu. Înseamnă mult pentru mine fereastra ta deschisă :) Adela, cu drag | |