| = uff | Iacob Anghelovici [08.May.07 02:15] |
| No, imi pare rau s-aud ca pretenaru Aurel o gresit uiaga cu mitilicu`. :( Da` tat ii binie cieva, ii binie ca nu ti-o dat din uiaga cu solutie die curatat covoarie, ori din petu` cu solutie de spalat pie gios, ca aia si mai rau iera, cum dzice tata lumea, ca odata un politai die pie la noi iera insatat si o mars la frigurie di`o tras pa intunieric o dusca din uiaga cu insacticid di-o si crapat ranza`n iel, si iutie`o fo` cu dicta`n sus. No, ma bucur dara ca ai agiuns binie sanatos acasa, si ca ai scapatara cu viata in tinie din gazdusagu nost! Numa binie si puterie die scris, maestre! :) | |
| = d'apăi așe no | Liviu Nanu [08.May.07 08:54] |
| Iacob, după cîte ți-ai dat seama, este o călătorie imaginară, textul este pură fabulație. Și e scris la repezeală, sigur va suferi cîteva modificări, dacă voi considera că merită atenție. Dar apar și cîteva personaje autentice, unul dintre ele este fetița gazdelor, de exemplu, care așteaptă să crească mare pentru a face mîncare. Nu știu cît mi-a reușit împletirea realului cu imaginarul, sper că acest text va fi bine receptat, așa cum ai făcut-o tu. No, mulțam pentru opiniune. http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Tara%20Oasului/P5053872.jpg http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Tara%20Oasului/P5053817.jpg și două fotografii făcute de mine la Negrești Oaș | |
| + Drum întins spre alte scrieri! | Maria Prochipiuc [08.May.07 10:11] |
| O proză scrisă aproape cu tot dichisul, stropită pe ici pe colo cu diverse picanterii care dau o notă de originalitate scrierii.Unele din secvențe sunt intenționat introduse în scriere, adică te-a jucat imaginația pe degete...și uite așa ai mai ajuns și pe la spital. Originalitate, dar mai ales cursivitate în citire, fără să vrei te simți partener a celui ce scrie, dar mai ales a celui ce s-a încumentat la așa peripeții. Din tot sufletul pentru frumusețea scrierii, toată aprecierea. Oricum chiar dacă unele par a fi imaginare, cine nu te cunoaște este sigur de originalitate și eu vreau să cred că poate drumul acesta chiar l-ai făcut! | |
| = repezeala or ba,tot proza de bine e.... | Anni- Lorei Mainka [08.May.07 14:07] |
| ah, asa scrii tu cind scrii la repezeala da, poti fi mindru de usurinta de caredispui mi-a placut tare inspiratie si sper sa te intilnesc prin librarii....in forma de carte evident | |
| = Maria, Anni - completări și răspunsuri | Liviu Nanu [08.May.07 15:01] |
| Maria, nu știi (ba cred că știi) cît de mult mă bucură prezența ta aici. Și mai ales faptul că ți-a plăcut ce am mîzgălit eu, inspirat de cei peste 1300 km parcurși în 3 zile. Anni, dacă nu intervine nimic neprevăzut, în toamnă voi debuta cu proză. Onorat de vizită. | |
| = umor | Miruna Dima [08.May.07 15:14] |
| Dom'le, toate ca toate, dar să nu ne pierdem simțul umorului. Era o carte pe care am citit-o eu prin liceu "Să vorbim despre palmieri" îi zicea, în care personajul principal căuta o "carte umoristică". Și toate vânzătoarele și bibliotecarele o priveau ciudat... | |
| = placut | Elia David [08.May.07 16:06] |
| Mi-a placut. As fi putut jura ca este relatarea fidela a unei calatorii plina de peripetii. Desi, daca ar fi fost reala, nu stiu daca ar mai fi avut atata umor. :) | |
| = mi-am dorit | Anni- Lorei Mainka [08.May.07 16:40] |
| sa ma rid o data , sa o vad pe chelnerita cum trage macaroana din par, si ce mai spune marcel....ti-au reusit poantele, a zimbit si o colega , una care nu e prea repede la gluma....bravo | |
| = Pune unele poze aici. | Aurel Pop [08.May.07 20:04] |
| Liviu, bine ca n-ai baut fotoghei, că apoi "pute-ai să-nvârti câinele de coadă". | |
| = răspunsuri și modificări | Liviu Nanu [09.May.07 08:40] |
| Miruna, nu știu despre cartea aceaa nimic. Zici s-o caut la bibliotecă? Elia, nu mai știu cine spunea că un text devine bun (sau clasic, mă rog) atunci cînd cititorul rezonează cu autorul și la final exclamă: "dar așa ceva am trăit/simțit/văzut și eu". Realizez că mai am de parcurs un drum destul de lung pentru a ajunge în stadiul acesta, dar mă bucur de fiecare dată cînd cititorul are o reacție, oricare ar fi ea. Anni, probabil colega ta e nițel ardeleancă...:) Aurel, ți-am trimis un mail și niște linkuri, sper că a ai dat peste ele. | |
| = marta cozmin | Miruna Dima [09.May.07 10:41] |
| Marta Cozmin, "Tandem sau să vorbim despre palmieri", Editura Cartea Românească, 1984. Nu știu unde ai putea-o găsi, dar o recomand cu mare ...zâmbet. | |
| = despre gps și cotidian | Alberto M. Popesco [17.May.07 11:46] |
| domnule Nanu, sunt un tip deschis orcărui tip de literatură, dar, totodată, am impresia că literatură care aprofundează cotidianul, acțiunile zilnice și banale e un fel de literatură pentru pensionari și casnice. nu vreau să par ironic sau sarcastic, pur și simplu aceasta este părerea mea, nimic mai mult. în textul dvs mi-a plăcut de gps că vorbește cu voce de bărbat, la noi gps-ul vorbește cu glas de femeie și e foarte politicoasă și superinformată, doamna gps- vreau să zic :D sper că nu veți lua acest comentariu ca un atac la persoană, e doar opinia unui cititor. amical, | |
| = da, desigur | Liviu Nanu [17.May.07 12:03] |
| Stimate domnule Alberto, aveți perfectă dreptate. De fapt asta mi-am și propus, să fiu citit de pensionari sau casnice, e un segment de cititori neglijat de marii scriitori, unde aș putea avea mari succese. Eu sper că și pe agonia să fie destui cititori din această categorie, pentru a nu face literatură de nișă. M-au încurajat în acest sens și alții, printre care colegul nostru, Liviu Comșia, un prozator talentat (sau cel puțin recunoscut de USR, că doar ei i-au dat premiu), care a găsit, citind printre rînduri, și alte valențe palidelor mele încercări. Iar eu îl ascult aproape orbește, că e mai mare decît mine și a mai fost și redactor șef la Astra, printre altele. În concluzie, nu am pretenții, dar cred că v-ați dat seama că agonia.ro nu e o revistă literară, ci mai degrabă un atelier, unde ne putem permite tot felul de exerciții. | |
| = Mi-era dor de un astfel de text… | Maria Tirenescu [17.May.07 20:07] |
| Serverul mi-a furat comentariul. Încerc să-l refac… Am citit râzând cu lacrimi. Am și notat câte ceva: „Nu le-aș fi observat, dacă nu întreba nepotul ce fel de flori sunt alea.” „îmi culege din păr o macaroană.” „Înainte să adorm mai dezlipesc o frunzuliță de salată de pe gît.” „Nu-mi lua tensiuneaaaa...mamă, n-o lăsa să-mi ia tensiuneaaaa...”. Și sârmulița care te scapă de belele… Și toba care cade când nu te aștepți… Cum să nu regreți ușurința cu care scăpai de unele defecțiuni la vechea Dacie? Descoperi asta când rămâi în pană cu o mașină bună care nu pornește din pricina unei garnituri în care nu încape decât degetul unui copil. Așa am rămas noi într-un sat lângă Orăștie și am reușit să o pornim pe baterie, mergând pe avarie până la Cugir. A doua zi am luat un pumn de garnituri de toate mărimile. Și ne gândeam la vecinul care a venit de pe Râul Mare cu o curea de transmisie improvizată din ciorapii soției lui. Mulțumesc pentru buna-dispoziție pe care mi-a dat-o textul tău! Cu prietenie, Maria | |
| = Maria | Liviu Nanu [17.May.07 22:43] |
| Maria, sînt oameni care știu să aprecieze și să se bucure din puținul pe care îl au la dispoziție. La fel și unii cititori, reușesc să scoată perlele din noroi. Nici nu-ți închipui cît m-a bucurat comentariul tău, ai intrat pe aceeași lungime de undă cu mine și ai surprins cîteva dintre "pietrele" acestei povestiri, în aparență simplă și banală. N-am vrut să dezvolt teoria sîrmei, a făcut-o alt prozator român (Cimpoeșu, în "Simion Liftnicul") mult mai bine, ar fi însemnat să-l copiez, și asta nu mi-am permis. | |