| = povești despre noi | elis ioan [20.May.07 21:34] |
| și eu am pierdut un copil tot așa. de atunci tot plâng. câteodată uit "renasc în fiecare dimineță din cenușa părinților mei" "trăiesc și păstrez tăcerea ca pe un secret. ultimul meu secret" toți oamenii pe care îi iubesc mor cumva. ceea ce mă doare la scrisul tău e că mă regăsesc în el. ceea ce mă liniștește e că există undeva răspândită durerea asta și nu mă mai simt cumplit de singură în ea. așa că împart cuvântul tău cu tine. mulțumesc | |
| = ... | carmen manuela macelaru [20.May.07 21:51] |
| pa cat de trist pe atat de frumos, nu stiu cum ai reusit sa vorbesti despre durere atat de coerent,cateodata durerea ne trezeste niste simtiri nebanuite, fiecare durere e atat de personala incat interminabil vom spune ceva.mi-a placut mult. | |
| = ... | ioana cheregi crișan [21.May.07 23:13] |
| Elis, uneori e mai bine să uităm...asta am învățat de la unul din pacienții mei care mi-a spus chiar așa:"eu nu țin minte decât lucrurile bune. pe celelalte le uit imediat" și apoi mi-a înșirat toate acele lucruri pe care le-a "uitat". mintea lui lui a devenit mintea unui copil după accident, dar cred că și sufletul lui e așa după ce a văzut moartea. Carmen, e o durere despre care nu știu să vorbesc... | |