| = Ultima mila... | GAP [29.Mar.03 18:28] |
| A iesit mare de doi metriii si mai bine si s-a aplecat luand in pumni pamantul verde si umplut de noapte...Il mirosi cu palmele aduse la gura si intinse si celorlalti, fara cuvinte, bucuria lui...Pecer doamna din balansoare ii spunea cum sa invie cu puterea lui de la Dumnezeu...Si ploua cu lumini de licurici inainte de tacuta si ascunsa exorcizare in numele Sfantului Christopher... Se da ingerul licuricios... | |
| = licurici | motzoaca [29.Mar.03 19:00] |
| Pe Valea Cernei( si nu numai ) , in luna iunie , cand se inmultesc licuricii e o nebunie, iti recomand sa mergi. De obicei lumineaza intermitent, dar cand sunt doi lumina devine, pentru cateva momente, continua. Au observat si americanii lucrul asta la un moment dat si atunci un destept a strans cativa in mobile-ul lui si pentru o taxa de $10 a "invitat" lumea la privit. | |
| = foarte frumos | Camelia [29.Mar.03 20:16] |
| ce frumos!!! imi place foarte mult! si introducerea aceea este pe placul meu. Ai pus niste detalii acolo care puncteaza gandul condus de sirul povestii si eu m-am simtit bine si chiar am ras la citire | |
| + Magului | Oriana [29.Mar.03 21:35] |
| Legenda aceasta e o clipă astrală a identității neamului nostru. Este versiunea românească a unui adevăr penultim. Apreciez generozitatea cu care ne împărtășești minunile legendelor și basmelor românești. Simplitatea lor este de o frumusețe genuină. Dacă un singur om nu uită, e suficient să se deștepte o întreagă ramură din pomul cosmic al vieții. Uitarea e aparentă, cineva cândva va reinventa experiența intuitivă a umanității. Aceste superbe obiceiuri nu vor amuți niciodată. Nu există barieră cosmică pentru curiozitatea și aspirația omenească. Știai că stelele iubite de îngeri hoinari prin nebuloase inelare cad încet în spiralã și pier în lumina zorilor orbite de iubirea soarelui pentru viață ce naște o zi nouă și asimilează lumina firii? Abia spre seară o ridică licuricii la loc în cerul rămas aproape gol c-o noapte-nainte. | |
| = bine ati revenit la adevarata fata | magul [29.Mar.03 23:17] |
| ce sa zic? sunt fericit ca mai sunt oameni ce inteleg ca lucrurile simple sunt cel mai greu de spus. tuturor celor ce s-au adapat pana acum din basm. sunt fericit de Lavinia care, chiar daca a crescut a venit la Arborele Ceresc sa soarba povestea. | |
| = eu | Licorna [29.Mar.03 23:27] |
| magule, din inima in inima lumina calatoreste de cand lumea. sa tot fie mii si mii de ani de cand stelele se fugareau prin iarba cerului si se odihneau pe geana ingandurata. eu , la Olanesti am mangaiat primii licurici si i-am pus intr-un borcan de mustar, acoperit cu hartie de ziar gaurita si i-am ascuns sub perna sa-mi licareasca visele, iar dimineata am plans cand i-am gasit cenusii, fara stralucire. mama m-a mangaiat spunandu-mi ca ei de buna voie au dezbracat hainuta de sarbatoare si si-au pus pijamaua, dar ca negresit seara vor fi iar stralucitori. si mama are intotdeauna dreptate, mai ales cand ce spune ea te alina. asa ca de atunci cred ca toti gandaceii sunt licurici in pijama. si povestea ta si a mamei mele au in comun iubirea. si-ti multumesc, cu genele ingandurate de multime de licurici. eu mai tin minte! | |
| = Licornei | magul [29.Mar.03 23:33] |
| si eu multumesc asemeni, ca nu ai uitat de cea mai veche forma de comunicare intre oameni, de dincolo de timp. Licornei, de dincolo de timp | |
| = catre Licorna | Camelia [29.Mar.03 23:49] |
| m-a emotionat foarte mult povestioara ta pe care am sorbit-o si eu, desi ii era adresata magului, uite am citit-o si eu, na! eu, daca as fi in locul tau, as pune povestioara intr-o poezie ca e tare frumoasa si sensibila | |
| = amintiri | Michelangelo [29.Mar.03 23:52] |
| in curtea casei aveam un cais, pe care l-am iubit asa cum poti iubi un copac. vara, ma cuibaream la poala lui, inchideam ochii si intindeam mainile micute spre cer. bunica imi spunea ca licuricii lumineaza calea ingerilor care vin si saruta sufletele curate. adormeam in iarba si sufletul se trezea in povesti. tu esti un mag adevarat de mi-ai adus iar licuricii si ingerul bunicii? | |
| = Cameliei, Licornei | magul [29.Mar.03 23:55] |
| si eu cred ca are trebui sa faca asta Licorna. asta ar fi cea mai frumoasa apreciere pentru mine, sa faca sa traiasca samanta basmului si sa se daruiasca altora din inima in inima | |
| = Orianei | magul [30.Mar.03 00:00] |
| mai multumesc Orianei pentru versuri. licuricii mei, alaturi sa fie de incercari si reusite. | |
| = va invidiez | Camelia [30.Mar.03 00:08] |
| La noi, in sat,unde am copilarit eu, nu erau licurici! si va invidiez pe toti care i-ati vazut! eu nu am vazut niciodata vietatile de lumina, doar la televizor!!! | |
| = mag drag | mae [30.Mar.03 00:32] |
| dupa toate cate sau spus, eu ...doar atat, multumesc din suflet! | |
| = Magului | armonie [30.Mar.03 00:34] |
| Îmi aduc aminte de o pajiște verde, la munte, o noapte cu cer înstelat, și pe jos numai "picături de scântei". Cu siguranță pe acolo, ziua, trecuse turma de oi. De fată nu se mai știa nimic. Însă eu știu de emoția ce am simțit pășind cu grijă printre fărâmele de suflet îndrăgostit! Dacă aș fi știu de legenda asta atunci...! Dan, mulțumesc și eu, că mi-ai dat ocazia să revin în lumea legendelor, atât de plină de puritate! | |
| = hei si iar hei ! | secunda [30.Mar.03 11:51] |
| -greseala sau nu inteleg eu: "fara sta trist si ingandurat. "-rand 9 cum adica fara? -"plopului pere si ale rachitei micsunele, dar si mere de aur.."-colind... -"nu am cum sa va spun cat e ceasul. inca nu s-au inventat ticaitorele" -daca ceasul nu s-a inventat de unde stii ca ticaiei? de unde stii ca ceas se va numi? -"fata cea cu ochi albastrii era cu oile."- se intelege ca se face referirre la fata cea pomenita mai sus, pastorita; de aceea a spune ca era cu oile -noaptea, caci altfel nu erau stele sa scanteie sau nu vedeai campul luminat - mi se pare aiurea, ma rog nepotrivit;adica fata aia numai cu oile statea?! in plus mi-a amintit de o poanta: tanara, 1.75, manechin de profesie,cunoscatoare a limbilor engleza si franceza, vand camion . -mie nu mi-a placut povestioara! e urata! imi arati un Dumnezeu rau !insa Dumnezeu e bun si drept nu razbunator! Nu le-ar fi aratat ingerilor Pamantul daca stia ca nu ii va mai aduce inapoi in Rai. ### copilu` plangacios | |
| = sfaturi netendentioase, Secundei | magul [30.Mar.03 15:41] |
| iti multumesc pentru ca nu iti place. nu ai observat toate greselile, era una mai sus, pe care nu ai scapat-o. probabil venisei sa citesti intr-o dispozitie mai proasta si ai remarcat-o doar pe prima care ti-a cazut sub ochi. nu mai insist sa recitesti textul cu atentie ca sa regasesti raspunsurile la intrebarile tale, fara interventia mea. in fine, in ceea ce ma priveste am specificat: "in preajma Arborelui Ceresc se foiesc toate lumile care au fost si vor fi." de aceea stiu despre ticaitoare chiar daca nu s-a inventat. interpretarea tendentioasa se vadeste mai departe. mai trebuia sa remarci inca: "Praslea inca nu s-a nascut. un zmeu se antreneaza la fuga spre taramul celalalt. e emotionat.povestea poate sa inceapa dintr-o clipa in alta." nici Praslea nu s-a nascut si asta pentru ca ne aflam in staza Adevarului Penultim, acolo unde vesnicia face casa buna cu intreaga creatie, in preajma Arborelui Ceresc. cat priveste pe cel ce a cules textul si i-a dat aceasta forma, cred ca observi am pus ghilimele si am precizat autorul. neclaritatile tale provin din faptul ca nu mai poti recepta miracolul basmului, de aceea fericiti sunt aceia care nu si-au ucis copilaria. cat priveste pe Dumnezeu, iti recomand "Teologia apofatica" a lui PseudoDionisie Areopagitul, sau in cartea lui N. Steinhardt, "Daruind, vei dobandi", eseul referitor la dreptatea lui Dumnezeu. ar fi o lectura utila, cred eu, pentru eventualele interventii pe texte cu subiect asemanator. iti multumesc inca odata pentru trecere, asta ma indeamna sa fac acest excurs in lumea basmului cat mai des posibil, pentru a educa tendintele contabilicesti ale unor semeni, care uita, ca literatura inainte de toate e paradox. cu prietenie, un Mag | |
| = poveste | Veverita [31.Mar.03 14:40] |
| Mi-am petrecut copilăria printre licurici, melci și greieri. Mi-au rămas în memorie cu tot cu mirosul ierbii, cu misterul amurgului așteptat de noi, copiii din mahala, mai ales vara. Licuricii îi adunam de pe frunze de urzică-moartă. Probabil le plăcea mirosul și florile ei purpurii. Cred ca nici o poveste n-ar fi poveste fără de greieri și licurici. Și viața noastră n-ar mai fi viață fără de stelele plângătoare ale copilăriei… | |
| = magul, veve, licurici | Adriana Mihaita [16.Jun.03 01:45] |
| O veverita nu-si putea petrece copilaria decat printre licurici, melci si greieri. Ai fost fericita, veverito! Mi-ai adus aminte de copilaria mea, cu mirosul ierbii care imi e atat de drag, (si-mi aduce aminte de Octavian Paler care spunea, in „Desertul pentru totdeauna”, povestindu-si copilaria, ca putea distinge o mie de mirosuri ale ierbii, in functie de anoptimp); si misterul amurgului, „asteptat de noi, copiii”; chiar exista un mister al amurgului, la tara, linistea de dinainte de apusul soarelui, apoi inserarea, cand poti trece dincolo, granita dintre lumi. Si eu am vazut licurici, dar nu am avut ocazia sa ii tin si in palme. I-am vazut doar aprinzandu-se, pe cer, sau in iarba, si aici… | |