| = Buna lectia, Sefu! | Pia [07.Apr.03 21:08] |
| Cu aceasta Lectie, dovedesti ca esti EDITOR - SEF pe bune! Ai evoluat si tu odata cu site-poetii! Se confirma ideea ta de "Pepiniera" si a Almei de "International poezie.ro"! Ura! | |
| = Radu Lucian | CALY [07.Apr.03 22:07] |
| Bun venit,lectiei nr.2,le astept si pe urmatoarele! | |
| = asteptam | calllin [07.Apr.03 22:51] |
| nu cred ca toti cei care scriu aici se asteapta sa publice carti, sa ajunga mari poeti sau ceva de genul asta...mai mult poate ca ceva "experimental"..sa afle o parere din partea celor mai avizati... la cat mai multe lectii! | |
| = Ultima ninsoare, sper | costel [07.Apr.03 23:50] |
| Aceasta nu este o lectie, sau nu am inteles eu bine despre ce vorbea Radu initial. Rubrica este de tehnica literara ori aici ni se vorbeste de strategie. Pana a ajunge sa te lupti cu contracte e o cale. Mai intai trebuie sa deprinzi arta, sau tehnica, scrisului. Ori eu nu vad prea multa lume pe aici care sa posede acest mestesug. Si atunci ma intreb, cui sau la cati, li se adreseaza lectia #2. Radu colaboreaza cu o revista, dar articolele sale sunt tehnice, ori noi discutam aici de literatura. Sa ajungi acolo, sa ti se ceara materiale de catre reviste specializate, sau edituri, trebuie sa escaladezi muntele. Trebuie sa ai rezultate, succes editorial, in orice caz, o recunoastere in domeniu. Toti incep, sau au inceput ca amatori. Noi acolo suntem. Mai sus sau mai jos pe o anumita scara a valorii. Ceea ce ne intereseaza in momentul de fata nu este cum sa obtinem un contract, ci cum sa ajungem la sansa de a ni se oferi unul. Adica trebuie sa fim buni. Fie ca scriem poezie, proza, cronici literare, editoriale, eseu, etc. Sfatul meu, si-mi amintesc ca si Nexus a mai spus-o, este sa bombardam publicatiile de profil si concursurile literare. Despre profesionism in literatura e greu de vorbit in Romania. El exista, pe cale de extinctie. Banuiala mea e ca oferta e mult mai mare decat cererea. Sectorul cultura, la noi, nu beneficiaza de un buget substantial, as spune ca dimpotriva. Raman particularii. Insa editurile particulare procedeaza in felul urmator: publica traduceri pentru a scoate un profit iar autorii autohtoni n-au decat sa-si sustina singuri, material, aparitiile editoriale. Nici vorba de contracte. Editorul meu e interesat sa-mi publice un volum, atat timp cat eu platesc toate costurile. Iar eu as investi intr-o astfel de intreprindere daca Romania ar avea o economie stabila si inflatia n-ar fi galopanta. Nu-ti poti permite un tiraj care, prin vanzare, sa-ti acopere cheltuielile si eventual sa-ti aduca un mic profit. In numai cateva luni de stat prin librarii, pretul unui volum nu mai reflecta pretul sau real si pierderile sunt inevitabile. Asa ca tirajele pe care ai curaj sa ti le sponsorizezi de unul singur se invart in jurul a catorva sute. Numai bun de oferit la prieteni si amici. Carora nici macar n-ai sa le ceri bani. Sa ne spuna Anton cum a fost cu volumul sau de poezie. Personal, as risca un tiraj mai mare. Dar situatia mea e ceva mai favorizata. In sensul ca as putea vinde parte din tiraj in Nord America unde dollarul e o moneda cat de cat stabila. 100, cu putin noroc, 200 de volume. Dar asta mi-ar acoperi cheltuielile pentru un tiraj de cel putin 1000. Insfarsit, mi-am terminat timpul de raspuns. Azi a nins abundent in oras, tocmai cand liliacul meu inmugurise si era pe cale sa dea primele frunze. | |
| = arta, adevarul si aberatia | Andia [08.Apr.03 06:14] |
| Imi pare bine ca a fost deschis subiectul. Pentru ca se mai face lumina pentru multi dintre noi. A scrie are mai multe intelesuri in functie de scopul propus. Cel mai des pare a fi cel terapeutic. Scriu si ma simt mai bine. Un altul este ca scriu deoarece imi place s-o fac. E o pasiune, un dat, un har, imi plac cuvintele asa cum pictorului ii plac acuarelele. Imi place expresia, estetica, frumosul. Imi place arta, sunt artist. Nu vreau sa public o carte, sau poate ca vreau. Nu stiu inca pentru ca nu-mi cunosc inca valoarea. Sau Stiu sigur ca voi publica intrucat am un mesaj de transmis lumii, sunt misionar. Si de altfel, nici nu ma intereseaza cum o spun sau scriu, important este sa comunic. Scriu pentru ca vreau sa transmit, sa dezvalui un adevar. Cred ca scriitorul unei publicatii de specialitate porneste de aici, de la coada: adevarul care trebuie spus. O revista de specialitate iti propune o rubrica sau un subiect. A te incadra intre tusele lui inseamna a stii sa comunici. A le depasi fara sa le incalci fraudulos, inseamna imaginatie, har, inseamna literatura. Inseamna de fapt, largirea granitelor, castig, imbogatire. Un scriitor in adevaratul sens le duce la bun sfarsit pe amandoua. Insa distinctia trebuie facuta: intre profesiune si amatorism. Subiectul e nuantat, cum am spus un scriitor adevarat poate face orice. Asa cum in articolele de specialitate nu ai nevoie sa-ti sclipeasca penita. Pentru ca aici “a sti” conduce detasat fata de “a scrie”. Si invers, in beletristica ai libertatea de a sti cat mai putin, dar de a divaga la infinit prin mijlocirea cuvantului pe care il stapanesti atat de bine. Grija fata de limba trebuie insa sa fie o conditie pentru ambele orientari. Din setul de lectii propuse de Radu reiese ca pe noi ne intereseaza sa canalizam, sa orientam. Multi dintre noi urmaresc usor o idée, altii o pierd pe traseu. Multi au consecventa, altii nu au deloc (eu sunt una dintre ei). Unii lucreaza cu termene, altii dimpotriva. E bine sa intelegem unde ne situam si unde inclina balanta. Intre adevar si estetica. Pana la revelatia asta, ar mai fi sa aflam daca avem legatura cu cele doua orientari sau asternem cuvinte in limitele unei nevoi de relaxare, indiferent cum, in felul in care tinem un jurnal. Sfaturile lui Nexus sau Costel sunt binevenite, atata vreme cat nu suntem straini de portile carora le cerem sa ni se deschida. Eu una ma mai gandesc. Trec printr-o criza de identitate, nu mai stiu daca am scris literatura vreodata, sau au fost niste cuvinte frumos ordonate in slujba unei idei. Vreau sa stiu daca ma asteapta un creion tocit sau o penita de aur. Sau, ghinion, un stilou de jucarie. Adica astept cuminte urmatoarele lectii. | |
| = Literatura fara deadline | Croicu Mihai Catalin [12.Aug.03 08:11] |
| Nu a existat nici un scriitor cu adevarat mare care sa fi scris profesionist. Hemingway scria doar pentru ca se plictisea la peste cand nu iesea nimic. Dostoievski a scris primele carti cu adevarat bune in puscarie. Eminescu a vrut la un moment dat sa cumpere un lot de carti de la librarie si sa le-arunce pe foc. A scrie pentru tipar inseamna a scrie lucruri goale. A scrie pentru tipar inseamna a fabrica best-selleruri pe banda. Inseamna carti de 5 lei pe taraba la Romana. Nu exista scriitor profesionist. Nu a existat niciodata si nu va exista. Important in a scrie e sa crezi in ce scrii, si sa pui foarte mult suflet in ceea ce scrii. Literatura NU scrii cu deadline-uri si cu angajamente la editor. Literatura probabil ca NU scrii constient ca scrii literatura. Literatura scrii doar daca pui o cantitate imensa de talent, de creier, de chin si de bucurie. Literatura scrii doar daca ceea ce pui pe hartie ESTI tu, te reprezinta pe tine 100%, e o bucata din tine. Poti scrie mai bine doar daca esti mai bun. Nu poti scrie bine urmand un algoritm, oricat de complex ar fi el. | |