| = Capodopera | Kiraly Sandor [02.Jun.03 03:21] |
| Oho. O capodopera pe aici. Ce surpiza! Dialogul intre lumi este desavarsit redat. Om - obiect. Amintire - prezent. Real - ireal. Si totul convingator si neplictisitor. Si fara cuvinte de prisos. Mai ca zambesc si eu senin ca ochiul amintirii. Nu degeaba sustin eu sus si tare ca Licorna e cea mai buna poeta de pe site. Asta fie vorba intre noi. | |
| + Licorna | Anca Veronica Anghel [02.Jun.03 09:04] |
| O poezie foarte buna, din care trecutul si prezentul se imbina intr-un mod surprinzator. Mi-a placut sintaxa poetica a acestui text, o sintaxa care ar parea, la prima vedere, dislocata dar care are rolul ei bine stabilit. Si anume acela de ne descrie si de a ne introduce intr-un mod aparte pe "cea" pe care "ai intalnit-o": "Zâmbea. Senin era ochiul singurul cu care zărea..." "Schiopăta. Mâna cu venele umflate..." "Zâmbea. Senin era ochiul amintirii singurul care înțelegea." Un text bun ! Anca (Dominique) | |
| + Marina | Ionut Simion [02.Jun.03 15:02] |
| am citit de doua- trei ori poezia, cu pauze lungi pentru a o simti si nu pentru a o intelege. stim ca uneori cuvintele sunt mult prea putin expresive de aceea nu putem dacat banui frumusetea care se ascunde in spatele acestor versuri... cum nu exista unitati de masura pentru suflet ma vad nevoit sa te banuiesc, ajutat de umilele mele instrumente de masura, de prea multa simtire! multumesc! | |