| = parola de noapte | Eugen Suman [31.Aug.03 06:14] |
| un text care incepe "cuminte" continua cu fuga timpului ( "orele ... au mirosit umbra cailor" "Zilele ... nu mai pot sa stea"). Imi place mult "amintiri fugace". Punctul in care totul se rupe, asa cum vad eu poemul, este "camasa de forta e atat de putin / chiar credeai ca as fi putut sa ...?". De aici realitatea din prima parte se contorsioneaza dupa meandrele mentalului, sa-i spunem, protagonistului, poetului ... Harry Potter si tragaciul, el,el cu siguranta stie. "Eu inca nu." Asa am simtit eu. Nu e nevoie sa mai spun ca mi-a placut mult, chiar sunt surprins de lipsa comentariilor. | |
| + Prizonierul de la Azbakan | Constantinescu Eugen [10.Dec.18 14:27] |
| Dincolo de orele de iubire "cuminte", departe, peste oceane de amintiri cuprinse de furtună, într-o lume a cărei gestică se poate reduce-în orice clipă- doar la îmbrățișarea plină de pasiune a unei cămăși de-o-anume-folosință (!), în castelul unde gardienii întunericului păzesc cu prețul morții tale iubirea, ei bine, tocmai acum Nexus vrei să îmi spui că "Doamna cea grasă din tablou" nu te lasă să treci DINCOLO ? Nu știi parola de noapte?! Erezia ta, sper să fie totuși fondată ! :-) Mi-aș dori din tot sufletul să fii sigur că poți prinde Hoțoaica dar spre deosebire de Școala din Hogwarts, jocul de aici din viață, de abia atunci...să continuie. Semnează, al dumitale, ...cititor fidea, Edger Diggings, student în anul întâi la medicină în București. PS ...și dacă ți-aș spune că am în "mână" un careu de decari, atunci, m-ai crede că și eu știu parola de noapte??! PPS Ține-aproape și o vei afla...căci în: orele, zilele ce vor urma, mâinile tale vor putea îmbrățișa VISUL. Totul este să fi făcut cunoștință cândva cu Harry. Harry Potter. | |
| = Asta e parola !? | Constantinescu Eugen [31.Aug.03 10:25] |
| Aaa, și încă ceva, Nexus: "chiar credeai ca as fi putut sa ...? " te iubesc? Te rog să încerci să tastezi : teiubesc! Fără "spațiu liber" între gesturi! Access granted? Atunci dă-i un download... | |
| = M-am liniștit! | Constantinescu Eugen [31.Aug.03 10:31] |
| Citesc și recitesc poemul tău și acum, de abia, m-am liniștit: "Eu ÎNCÃ nu.". Un poem plin de magie Nexus! Felicitări! | |
| = Peronul 9si1/2 | Radu Tudor Ciornei [31.Aug.03 11:29] |
| Dragii mei Intr-o lume plina de magie comentariile voastre nu fac decit sa confirme urmele si semnele ca lumile se apropie. Cred ca acea distorsiune a timpului numita Nexus in Star Trek e din ce in ce mai aproape de fortareata din Azkaban. Erezia mea, ca orice erezie e condamnata de biserica unde slujbele se tin fara cuvinte. Hoinarind prin volumele nescrise inca de JK Rawlings va salut si ma duc spre lumea cu multe vise. Poate uneori prea multe. Comentariul tau Edger m-a facut sa zimbesc. Si chiar mai mult. Poate ca ne intilnim in vreun volum la vreo ora de Herbologie. E in programa. Nu ? Nici eu nu stiam ce erau acele puncte de suspensie. Scrisesem ca de obicei fara sa ma gindesc la sensuri. Doar cuvinte. Numai si numai cuvinte. | |
| + Erezie prin imprudență | Adrian Firica [31.Aug.03 15:17] |
| Îhâm! – uite hal de expresie fără sens. Stau și mă uit din balcon pe deasupra copacilor. Văd copaci, spun cuvinte dar gândesc altceva. Toate fac parte din existența mea, care, fie vorba între noi, e prozaică. Uite alt cuvânt, care nu este iepure. Iar n-are sens. Eu însă sunt fericit că pronunț sau că scriu cuvinte. Uneori mă strigă de pe sub copaci copilul meu sau iubita mea. Ei spun iremediabil, aceleași cuvinte: aruncă-mi cheia! Eu arunc un obiect … alt nonsens. Dar mă trezesc cu ei în casă, ei care se uită la desene animate, care de fapt sunt o suită de gâfâieli, de onomatopee … așa “aud” eu desenele animate făcând o cafea. - Păi să-ți spunem noi cum e cu Harry, cu Potter ăsta, numai dacă vrei să fii atent: ăsta e carte, serial la cinematograf și un fel de simbol cu care nu ai avut tu încă legătură pentru că îți umblă mintea vraiște. - Îhâm! | |
| + it's a kind of magic | Neisa Conta [01.Sep.03 01:25] |
| Mainile si mainele... | |
| + îndulcindu-ne disperarea | Tudor Negoescu [01.Sep.03 11:15] |
| Nebunia noastră e uneori o stare de normalitate...existența noastră iluzorie prelungită în cuvinte, în amintiri... Uneori cămașa de forță ne apără pe noi, cei închiși, de agresiunea lumii...și nu invers...mai îndulcindu-ne disperarea, făcînd-o mai suportabilă. Un text demn de...a suscita comentarii. | |