| = place | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| "imi astept sfarsitul in acest azil de cuvinte" ...ma dezbrac de cuvinte, ma lepad de rani, ma scutur de inimi, mai cade-un sfarsit peste noi... Tudore, mai e mult pana-n rai? | |
| = apreciere | liviu dascalu [19.Sep.03 17:57] |
| "Sunt o rana urata/ in inima vie a unui/ mort frumos." e un vers remarcabil. Fara a explora rana cangrenata a urateniei, in cautarea unor excitante lirice nemaiauzite, poezia ta e atinsa de morbul Uratului, consistenta, in aparenta ei simplitate. A treia strofa mi se pare neizbutita, totusi. Un "tren" care e "sange" care e "mortul frumos", mi se pare o suita de figuri stilistice ratate. | |
| = Victoria N | Tudor Negoescu [19.Sep.03 18:21] |
| Raiul nu se știe dacă există, dar drumul spre el e fascinant! Victoria, mulțumesc pentru bunătate! | |
| = dascălul Liviu | Tudor Negoescu [19.Sep.03 18:31] |
| Încerc și eu să supralicitez un pic o estetică a Urîtului, după ce i-am studiat în liceu pe Arghezi și Baudelaire, stimate domnule profesor! Ai dreptate. Îmi cam place să experimentez (o ușoară calofilie ai putea spune),să forțez limitele limbajului. Oricum, mulțumesc pentru echidistanța afișată, pentru atitudinea ta critică, intransigentă chiar! | |
| = :) | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| asa suntem noi, craiovenii, cu multa bunatate:) | |
| = revin cu o precizare | liviu dascalu [19.Sep.03 19:07] |
| Nu cred ca ne-am inteles: nu ai supralicitat nimic aici, asta iti si spuneam, ca poezia ta nu exploreaza ... stii tu ce, nu inventeaza in domeniul esteticii raului. Esti departe de kakofilie, pasiunea pentru uratenie, de dezlantuirile catartice, sau catare, care ar vedea lumea impartita in Urat si Frumos, Rau si Bine. E o armonizare a urateniei, in poezia asta, care imi place. Ma amuza jocul de cuvinte pe care il practici (cu "dascalul"). Dar imi aduc aminte ca am ras si data trecuta cand l-ai facut, si ca l-a mai facut si Geana, si ca am ras si atunci, si ca ar fi cazul sa ma stapanesc, de acum incolo. | |
| = Liviu Dascălu | Tudor Negoescu [19.Sep.03 19:30] |
| Apelativul "dascăle", referitor la tine, se vrea a fi un semn de respect, o marcă a calității și intransigenței afișate, și n-are nici-o urmă de ironie, dacă asta ar insinua cineva. Scuze, dacă s-a înțeles greșit.Cel puțin, în cazul meu. | |
| = final | elena maria [19.Sep.03 20:50] |
| ultima strofa excelenta. | |
| = ceva lipsa | Geta Adam [19.Sep.03 21:06] |
| E mai mult ca o relatare de fapte, o rana murdarita, in asteptare, e prezentarea exteriorului. Ii lipseste ceva de dinauntru, Tudor. Ce mi-a placut: "Sînt o rană urîtă în inima vie a unui mort frumos" Geta | |
| = final excelent | MIU CRISTIANA [19.Sep.03 21:17] |
| Sunt si eu de acord cu cei ce-ae scris inaintea mea: e o poezie buna cu un final excelent. Imagine frumos construita, plina, intreaga, gandita sa poata fi gustata cu toate simturile. | |
| = Elena Maria (o victorie) | Tudor Negoescu [22.Sep.03 11:44] |
| Am încercat să clădesc un mic edificiu poetic,patru module legate prin ramificații ascunse. Cît am reușit... Mă bucuram dacă îți plăcea și un singur vers. Tot era o victorie... | |
| = Geta (nu e rană de cuțit)!!! | Tudor Negoescu [22.Sep.03 11:56] |
| Cuvintele care pornesc din interior și în traiectoria lor murdăresc sîngele, acolo în interior, n-au de-a face cu exteriorul. Rana, dacă descifrezi, nu e o rană exterioară, ci una interioară. Nu e rană de cuțit Și e rană de iubit... vorba cîntecului. Oricum, mulțumesc pentru comentariu și încercare... | |
| = Miu Cristina (intuiție) | Tudor Negoescu [22.Sep.03 12:11] |
| Chiar că pentru toate simțurile e făcut acest poem. Sau, la modul ideal, așa s-ar dori, Cristina... Mulțumesc pentru intuiția ta sclipitoare! | |
| = o noua incercare | Geta Adam [22.Sep.03 13:41] |
| Tudor, nu cred ca m-am exprimat bine. Am inteles ca rana ta e una a sufletului, ceea ce am numit eu 'exterior' a vrut sa se refere la modul de prezentare a acestei rani, unul de simpla relatare, infatisare a ranii in sine. Eu cautam 'ceva' mai in adanc, ceva care sa sustina aceasta infatisare. Si acel 'ceva' nu l-am gasit. La naiba, nici acum nu cred ca am fost suficient de explicita. | |
| + Cineva a zis mai bine inainte sa zic eu... | Silvia CALOIANU [25.Sep.03 14:02] |
| Tudore, crede-ma ca nu aveam sa tac - daca citeam poemul acesta mai inainte -vazand aceasta greseala de tastare: "Vitezda". Chiar imi pare rau acum ca nu l-am citit...Stii de ce...Si imi place foarte mult, evident, cum ai spus...Si, sper sa ma crezi: nu il citisem! "Caun tren" e sangele tau, iar pe mine "ma doare" inima care e ...trenul, nu sangele...sui totusi... :) | |
| = Silvia, cu plecăciune! | Tudor Negoescu [25.Sep.03 15:06] |
| Inimă sau sînge, ideea e să avem grijă de acest tren, să nu ne enervăm, că deraiază, sărăcuțul!Să fim sănătoși și să poetizăm în continuare,că subiecte sînt cu duiumul, asta e ideea, Silvia. Mulțumesc pentru vizită și comentariu și iartă-mi, dacă poți, tresărirea de orgoliu așa-zis poetic! | |
| = Apropo... | Silvia CALOIANU [25.Sep.03 15:24] |
| Tudore, ai semnalat ceva de ce ma feresc: am zis ca te inteleg! Fac si eu din asta o problema, solutiile careia nu le vad oricum, daca publicam aici. Ne poate "fura" :) oricine - nu neaparat un membru al acestui site! - care sa-si editeze o carte inaintea noastra...Asa ca: grabeste-te sa-ti editezi cartea! Apropo: nu inteleg ce e "Vitezda", vad ca nu ai corectat... | |
| = Silvia | Tudor Negoescu [25.Sep.03 15:58] |
| Multe dintre ele le-am publicat și pe hîrtie, așa că m-am asigurat, într-un fel.În rest, Dumnezeu cu mila... Prin "scăldătoarea Vitezda" voiam să fac trimitere la parabola cu Vindecarea unui orb din nastere, din Biblie (Ioan, cap.9/ 11. El a raspuns: "Omul* acela, caruia i se zice Isus, a facut tina, mi-a uns ochii, si mi-a zis: "Du-te la scaldatoarea Siloamului, si spala-te". M-am dus, m-am spalat, si mi-am capatat vederea". . Folosind toponimul ăsta,care mi-a plăcut,Vitezda, am vrut să-i dau o replică unui prieten literar, dar nu știu dacă mă va citi aici, poate numai să i-l trimit la foaia literară pe care o păstorește. | |
| = doctorului Axel Lenn | Tudor Negoescu [26.Sep.03 12:40] |
| Mulțumesc pentru consultație și diagnostic,stimate Axel Lenn! Ai uitat să-mi prescrii o rețetă și să-mi dai adresa cabinetului, ca să-ți pot trimite onorariul. E gravă boala asta, doctore? Mai am șanse de vindecare? Deci, lăsînd gluma, asta a fost prima mea reacție,la cald, cum spun comentatorii sportivi. Mi-am făcut apoi mea culpa și cred că ne-am împăcat, eu și Silvia. În cazul lui Beniuc, n-am prea fost deloc metaforic. Voiam și să testez dacă își mai amintește cineva despre un dispărut poet proletcultist, care a făcut valuri în epocă. Dacă ți-au plăcut poemele noastre, mă bucur.Ãsta e marele cîștig al fiecăruia dintre noi. Un posibil cîștig în urma acestei reacții e că am fost citiți și de Șef și chiar a postat un comentariu(o rara avis în cazul lui!).Am aflat că astfel că el e cel care ar putea deține drepturile de autor al acestei imagini care asociază sîngele cu trenul. Acum îmi dau seama cîtă dreptate a avut cel care a zis "Nimic nou sub soare!" Acum, ca un secret, eu deja considerasem subiectul încheiat! | |
| = Catea Claudiu | Tudor Negoescu [02.Oct.03 15:01] |
| Mie nu-mi prea place, Claudiu! Aș vrea să fiu mai subtil, mai metaforic, mai poetic în gîndire. Dar a cam trecut vremea poeziei pure. În epoca vitezei trebuie să fim cît mai direcți. Asta e. | |
| = ;) | Rudinschi Carolina [06.Mar.04 04:53] |
| Mi-a plăcut cel mai mult prima și ultima sfrofă..crează o imagine frumoasă după părerea mea.''azl de cuvinte''-frumos spus. | |
| = corectare | Rudinschi Carolina [06.Mar.04 13:18] |
| strofă și nu sfrofă, ''azil de cuvinte'' | |
| = De la Marian Drăghici la Cristina | Tudor Negoescu [08.Mar.04 09:49] |
| Cînd am scris textul, m-am gîndit la o suferință trăită demult de un mare poet contemporan, Marian Drăghici, dar am avut în vedere și persoane sensibile și instruite, precum Cristina... | |
| = Carolinei | Tudor Negoescu [08.Mar.04 09:56] |
| Mă bucur să descopăr că un text de-al meu a fost citit la Bălți, unde unui prieten (Gheorghe Truță) i s-a jucat o piesă de teatru... | |
| = Ai ajuns la iubire... | Gabriela Marieta Secu [17.Jun.04 18:13] |
| Vezi daca, citesc pe sarite si rar? Ai ajuns la iubire, o spui aici... imi place cum scrii, te voi mai citi, cu atat mai mult cu cat de Oltenia ma leaga amintirile bunicilor mei trecuti putin - dincolo - apropo, din Oltenia asta s-a nascut tatal meu... si ca orice fiica - iubesc povestile - vesti din acele locuri. | |
| = Gînduri despre ratare (Gabrielei) | Tudor Negoescu [18.Jun.04 11:11] |
| Păi tot timpul tindem spre acest sentiment unic, Gabriela. Problema e că ajungem destul de rar, iar atunci cînd se întîmplă, nu realizăm fericitul eveniment sau nu-i acordăm importanța meritată și-l ratăm . | |
| = tot respectul | Radmila Popovici [29.Jun.04 14:12] |
| Poemul dă senzația de conștientizare maximă. Moartea și durerea aici se egalează în drepturi și-s ba chiar la fel de frumoase precum antonimele lor. Nu mă lipsesc de comentariile nu mai puțin pline de înțelepciune și...cît de bine, dar trist ai spus "...atunci cînd se întîmplă, nu realizăm fericitul eveniment sau nu-i acordăm importanța meritată și-l ratăm ." despre iubire. | |
| = Cartea ratării mele | Tudor Negoescu [29.Jun.04 15:48] |
| Mulțumesc, Radmila, dar dacă aș fi conștient, m-aș ocupa și eu cu lucruri mai serioase. De ex. un butic,un bar de noapte, o terasă, o stație de benzină, o tranzacție de case, terenuri etc... Acest poem se datorează unui poet bucureștean, M. D., care a scris o excelentă carte de versuri, după ce și-a pierdut soția. Se vrea a fi un fel de balsam pentru sufletul său mereu îndoliat. Asta e... | |
| = ??? | Radmila Popovici [29.Jun.04 17:19] |
| Ați "banalizat" reușit părerile mele despre conștiință și lucruri serioase. Nu că i-aș crede lipsiți de ea pe cei care asigură "trezia" în barurile de noapte. Sînt curioasă cum îi vedeți pe cei de aici. Cît de disperat, nesatisfăcut, neserios, la urma urmei, trebuie să fii, ca să-ți petreci o groază de timp pe internet, căutînd și expunind texte, texte, texte... De ce o facem atît de mulți, cu CE sîntem contaminați? De unde atîta sete de cuvinte? Ori, poate, oricine e împins de aceeași moarte? Și cuvintele, precum terenurile, au menirea de a imortaliza? M-a făcut să întreb simplul "Asta e..." al D-tale. | |
| = Radmila și avatarurile istoriei | Tudor Negoescu [30.Jun.04 09:43] |
| Ești tu prea sensibilă. O fire poetică de dincolo de Prut, dintr-un teritoriu special, uitat de lumea bună a Europei, greu încercat de atîtea istorii potrivnice...luat în seamă doar prin campaniile electorale ale diverșilor Voronini. Cei de aici, din lumea virtuală a Internetului, formează o comunitate, o societate destul de eclectică, la fel ca și în viața reală...cu bune și cu rele...pasiuni, iubiri, frustrări, ambiții, orgolii...ceva normal. Punct. | |