| = trairi intense | Florina - Daniela Bordieanu [29.Sep.03 13:42] |
| Maria,jurnalul tau e iubire pura. e reflectie a unei trairi intense si se vede asta, crede-ma. te-am citit repede, cuvintele tale curgeau usor spre mine, semn ca inteleg, ca te inteleg. iti sunt alaturi, ca intotdeauna, Dana. | |
| = si da, imi place Brahms. | Florina - Daniela Bordieanu [29.Sep.03 13:45] |
| si, da, imi place Brahms :) | |
| = Sarutul ochi de secunde... | Ciobanu Sergiu [29.Sep.03 19:05] |
| Nici nu se putea lasa un singur diez sau becar fara Brahms...Si e in alb-negru si ploua inca undeva in fata unui teatru vechi...Si lumina alba licareste pe pielea inca framatanda de dorinte...a trecut timpul? Si ce daca...si diavolul si Dumnezeu sunt martori...iubirea si joaca sunt esentele care modeleaza maduva in jurul senzatiilor...13,13..."credinta, nadejdea si dragostea"...Iata curgerea prin sensuri...Iata aplecarea mangaierii catre varfurile degetelor mangaind in fuga genunchiul luminos...caci in esenta are loc o atingere de inimi desi furnicaturile pe sirea spinarii au mai degraba o conceptie desueta...si apoi, cat poate sa mai mai ploua? "Do you like Brahms?". Yes, the love has no age...Never...Is a madness..."Acum slobozeste Doamne,..."...Do you feel Brahms? | |
| = Adio, dar raman cu tine! | Nicolae Tudor [29.Sep.03 20:44] |
| “Au...!” zicea E.T. si –si inrosea degetul si-l ducea la rana, iar rana re vindeca vazand cu ochii. Ce bun ar fi fost daca ar fi ramas si ar fi trecut cu degetul sau miraculos printre noi !. Te-ar fi vazut, Maria, si ar fi spus « Au ! » si ar fi alergat dupa tine . L-ai vazut pe E.T. ? ..(Filmul de aseara.) Era un spiridus dintr-o alta lume, o moaca nu alta, si zicea intr-una : »hom, hom... » La plecare i-a zis lui Elliot : « hai » iar acesta : » ramai », »Doare inima ! », « Si pe mine » !, « Raman ...aici » si i-a pus degetul pe frunte Cred ca este important sa ramai undeva. Daca esti prea departe razbate Brams. Iar daca esti si mai departe, te cheama sarutul. | |
| = condamnare | ioan ravel [30.Sep.03 16:43] |
| dintr-o răsuflare în respirări sacadate trăire extremă iau cuvintele cu mâna și le simt fierbinți par a fi sângele tău învolburat sau bucăți sfâșiate de suflet și carne de om adică de cădere și-nălțare adio precum o condamnare la rămânere... | |
| = Mă cunoașteți mai bine decât mine! | Maria Prochipiuc [30.Sep.03 18:04] |
| Dana, mă bucur ca ai perceput așa, este o reflectare a unor trăiri, dar cum am spus în sens ,, absolut’’. El (Ea) poate niciodată n-o să știe că s-a cuibărit în sufletul celuilalt și că a înflorit iubirea. Ar fi minunat să auzim mereu chemarea celuilalt : revino, nu pleca... Sergiu ... tu ai dreptate ,, cât poate să mai plouă? Așa este ! Dragostea nu are vârstă, și mi-a plăcut Brahms!. Miracolul iubirii copleșește și înalță, te poartă pe aripi de vis, distruge uneori puterea unui crez. În acordurile cromatice ale stărilor sufletești îți creezi noi tonuri și nuanțe, te trezești între real și fantastic, dai frâu liber gândurilor, intrând în vârtejurile care spintecă inima spre o deschidere albastră... acel clopot mare... unde uitările devin iubiri. Nicolae, ... cel cu daruri în prag de seară ( Nu am vazut filmul), cel care poartă și își poartă pașii spre un ,,mâine ''care poate mângâia acea lacrimă topită de rugăciunea lui august. Stiu , a trecut timpul cireșelor coapte , a zborurilor de verde și totul s-a întimplat acolo pe vârful munților, acolo cât mai aproape de cer. Ne regăsim mereu în pierderea pe care n-o bănuim și totuși ne temem. ... Undeva în timp ne-am pierdut... atunci , cănd într-o seară departe de lume căutând acel ,, undeva’’ și sensul misterios al cuvintelor, presărând cu mărăcini bucuria...cineva se întreba: e prea târziu să găsim un nou început ? Octombrie, Ne desparte doar o luna … comentariul tau mi-a pus noi întrebări… trăire extremă? Doar cuvintele sunt fierbinți și sfâșiate de condamnarea rămânerii, în rest … totul e ofrandă pe altarul nebuniei mele! Sunteti minunati ! Mă cunoașteți mai bine decât mine! | |
| = frumos | Baltag Felicia [01.Oct.03 15:10] |
| Maria, toti avem o lume a noastra, o lume in care cu greu cineva poate sa patrunda, o lume in care ne refugiem, de fiecare data, cand nostalgia ne cuprinde, cand fiinta noastra cauta universul pierdut, sentimentul neimplinit. Din aceasta cauza am spus candva: "noi traim, in acelasi timp, doua vieti: prima e cea reala, iar a doua e cea imaginara, cea ce isi are locul in gandurile noastre (asa cum mi-ai spus: "...acea lume imaginara ia nastere in urma neimplinirilor...")(in cea mai mare parte)." Iubirea... e o adevarata furtuna care, dupa cum ai spus: "ne poate duce spre fericire sau durere", te poate inalta sau "stinge". Dar fara ea, ce-am fi? "Imaginea ta devine o tulburătoare simfonie..."- intotdeauna amintirea celui/celei iubit(a) ne va rascoli: "amintirile răscolesc prezentul, imaginile se derulează în prezent." Suntem un ocean de sentimente, iar uneori valurile noastre scalda inima celui iubit fara ca el/ea sa stie. Iubire ascunsa sau neimpartasita: "Îți iubesc doar sufletul, sau poate intimitatea mea în care îmi creez emoții, imaginație... . umbra grea a inimii tale , rătăcește să-mi ademenasca timpul. Dar tu nu poți da ceea ce nu ai ... iubirea , și totuși e posibil." Si totusi e posibil... in lumea ta. Cate nu ar fi de spus despre acest text, Maria. Crezi sau nu, o parte din mine se ragaseste in el. Si nu e prima oara. Uneori e mai usor sa-l cunosti pe cel de langa tine decat pe tine insati. | |
| = Rătăcirea în tine! | Maria Prochipiuc [02.Oct.03 12:26] |
| Floris, Este normal ca uneori să ne cuprindă nostalgia pentru ceva care a fost , dar și pentru acel altceva pe care nu l-am putut dobândi . M-am bucurat și mă bucur de multe ori să mă pot retrage în acea ,, sihăstrie’’ numita MARIA - spun unii ,, dulce izvor de inspirație’’. Să știi că descopăr multe lucruri în acea tulburătoare simfonie chiar daca apare cîte un becar sau un diez la cheia SOL, care mă aruncă în oceanul sentimentelor , iar valurile, da valurile aduc în tumultul lor lucruri minunate ... ca să fii iubit și să poți iubi trebuie să-ți îmbraci ziua în Lumină Lină. Cui crezi, că-i pasă de iubirea ta neîmpărtașită? Unii se scaldă în sentimentele tale intrând în intimitatea ta fără nici o milă, alunecând printre gândurile tale luându-ți zâmbetul clipelor de iubire , udându-ți inima cu larimile deziluziei. Totuși dragostea e sentimentul cel mai puternic și mai plăcut în vița noastră, e lumina care străbate întunericul, e numele acelui ,, cineva’’care stăruie în mintea ta în pragul zilei răsărind dintre gânduri, brațele deschise larg într-o îmbrățișare oarbă, sau cea dusa până la contopire , sau… Dragostea e umărul care îți întâmpină fruntea împovărată, mâna care te mângâie , dorința de a-l vedea pe celălalt fericit, frica de clipa ruperii, căderea în timp… sau atunci când tu ești viața celuilalt . Dragostea e sentimentul cel mai fragil, delicat și trebuie păstrat în acel loc numit suflet. Dragostea e lucrul cel mai minunat! Poti avea toate lucruile din lume daca DRAGOSTE nu ai , nimic nu-ți folosește! | |
| = dragostea | Baltag Felicia [03.Oct.03 13:42] |
| Da, Maria... fara dragoste suntem goi. Poate din aceasta cauza am si spus: "Dragostea e mai presus de toate". | |