Comentariile membrilor:

+ chiriaș	Florian Silisteanu [29.Nov.03 11:34]
Domnul poet Liviu Nanu invită se pare la un loc în blocul acesta cu o singură scară. N-ar fi scumpe chiriile de vreme ce această ceață nesupune cumințenia. Hotărăsc astfel să mă mut cu chirie într-un apartament de lux al poeziei. Blocul construit de Liviu Nan are după cum vedeți și balcoane unde stă la uscat metafora. Frumos dom Liviu
=  exces de premeditare	liviu dascalu [29.Nov.03 12:51]
Literatura nu se face din bune intentii. Cred ca e unul din poemele acelea gandite mult. Excesul de premeditare dauneaza poeziei.
=  Florian	Liviu Nanu [30.Nov.03 14:08]
Florian, onorat de trecere, dar cred ca te-ai cam grabit cu aprecierea.
=  ipoteza gresita	Liviu Nanu [30.Nov.03 18:37]
liviu, imi pare rau sa-ti infirm ipoteza. textul a fost scris in aproximativ 20 minute dupa care a suferit citeva corectari mici. Cu stima, Anton
=  exista un "credo" al nostru	Romeo Rostas [01.Dec.03 03:08]
Liviu drag, dincolo de numele la care faci referire (adica nu voi povesti despre ele) vreau musai sa-ti spun cat ma bucur ca ai abordat acest subiect (doar in cateva cuvinte, dandu-le o expresie poetica), adica noi, grupul sau gruparea care suntem si ne pregatim a deveni. Pentru ca suntem si e bine sa stim asta, adica sa fim constienti, nu ma refer la nume ci la comunitate in general, ceea ce suntem cu totii aici, un imens atelier de creatie. Literar vorbind, poate ca nivelul nu este per ansamblu unul foarte ridicat, totusi, nimeni nu poate contesta ca aici pe siteul nostru nu se scrie poezie sau proza in adevaratul sens al cuvantului. Iar ca atelier de creatie, site-ul nostru este dupa cate cred, unul dintre cele mai rapide dpdv al evolutiei literare, exercitiul scrierii slefuieste rapid autorii receptivi si cu potential. Mai cred ca aici, datorita feed-bakului progresul isi intra rapid in drepturi si ca formam o comunitate sau o grupare, cum spuneam. Apoi imi place ca exploatezi dependenta noastra de acest loc, este clar ca asa e, nu putem trai fara el, e ca o portie zilnica de poezie.ro (eu sunt dintre cei care nu poate accepta sa spuna ca intra zilnic in agonie.net) si asta nu s-ar putea intampla fara ca noi sa gasim acel ceva care sa ne tina legati, dependenti, evadati sau eliberati, aici (pentru ca nici nu stiu cum sa-i spun, evadare sau dependenta, respectiv constrangere voita, deliberata zbor adanc spre noi). Apoi mai spui tu ca lumea ne va privi ca pe niste caini turbati ai generatiei noastre, ca stam in haite si uramrim cu pulsul crescut umplerea spatiilor albe, domnule, nici nu puteai spune mai bine, pentru ca implicarea emotionala ne da batai de cap nesperate si chiar de inima, (unora care stau mai prost cu hertzu'), iar problema pulsului crescut, nu stiu cum o privesti tu si nu intru in detalii, dar pot sa te asigur ca este, adica imi crescu si mie pulsul de cateva ori de suparare si socare, de statea sa-mi sara inima din piept, iar de plans, deja ma stie toata lumea de pe la neturile pe unde umblu, ca nu ma pot abtine, s-au saturat sa ma intrebe daca ma simt rau, considerand probabil ca e un reflex al meu in fata monitoarelor sus amintite si a site-ului verde, pana mai-ieri. Ca ceata aproape fatala in care ne vad cei din afara, refugiati este pe undeva o implinire spirituala si chiar afectiva, asa inaccesibila si rece cum pare. Adevarul este ca asa cum se deschid porti nesperat de multe citind, studiind, asa se intampla si aici cu noi, se deschid niste porti nebanuite aici si poate ca uneori e atat de dificil sa stabilim aceste limite si granite intre ceea ce suntem pe dinauntru si expunem aici, pe dinafara. Mai am bucuria sa-mi amintesc cum imi spuneai tu mai demult ca suntem aici un grup serios, intre prieteni, ca ne ajutam si sa constat cu bucurie ca asa este. Poate ca unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-a intamplat de un an incoace este (in afara de o anume distinctie importanta pentru mine), intalnirea de la lansarea volumului de poezie al Luminitei. Am avut ocazia sa privesc in ochi si sa strang mainile unor oameni (cu majuscula) si sa-mi imbratisej prietenii, in adevaratul sens al cuvantului, carora inca nu stiu cum sa le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, dar pe care nu ii uit niciodata. M-a impresionat problema lui Mat si felul in care autorii de pe site s-au solidarizat sa-l ajute sau sa-l sprijine. M-am tot gandit cum l-as putea ajuta si efectiv nu gasesc nici o solutie concreta, decat sa donez sange lucru pe care l-as face fara sa stau pe ganduri, daca as fi la Bucuresti. Cu alte cuvinte voiam sa confirm ca acest credo al tau exista si este si al nostru si sa ma bucur ca ai spus-o in acest fel. Poate inca nu stiu, dar presimt ca ne vom minuna de ceea ce vom ajunge, aici impreuna in viitor. Pentru ca, eu nu mai pot concepe sa traiesc fara sa vin aici si in situatia aceasta sunt marea majoritate a membrilor siteului. Si bucuria mea mare este ca Aici sunt oameni cu talent si oameni cu suflet. Si Dumnezeu ii vede, nu am nici o indoiala. Poate ca m-am intins cu aceasta parere, dar cred ca nu m-am abatut de la subiectul abordat de tine, Liviu, mai precis continutul a ceea ce vrei sa transmiti prin "manifestul" tau si sa ma alaturi intru totul credintei ca suntem impreuna aici un fenomen, o grupare care se indreapta spre ceva, care deschide un drum important in posteritate. Cu minti si suflete.
=  Romeo	Liviu Nanu [01.Dec.03 10:03]
Romeo, nici ca se putea o interpretare mai corecta a ceea ce am spus, destul de direct de altfel in textul meu. Poate nu am spus-o destul de frumos, dar macar am transmis un mesaj clar. Eu vad un viitor interesant acestei comunitati, ca si tine sau multi alti membri ai site-ului implicati in acest imens atelier literar. Multumesc de trecere, te-am sunat dar ai probleme cu telefonul, cred.
=  V-ati mai castigat un cititor	Adrian Erbiceanu [01.Dec.03 15:51]
Domnule Liviu Nanu, Am promis, ieri, ca am sa incep sa va citesc poeziile. Nu fac parte din gruparile mentionate, dar "Credo"-ul dumneavoastra este si al meu. Ma bucur ori de cate ori se exprima, atat de deschis, opiniile. V-ati mai castigat un cititor.
=  Anton	MIU CRISTIANA [01.Dec.03 15:54]
E bine ca mai mult decat a fi un site, poezie.ro e un locusor in sufletelul tau si fiecare din cei pe care-i citesti aici se ascunde acolo la caldurica. Anton, ti-am citit volumul (abia acum). Tare ti-as scrie un mail, doar ca nu-ti gasesc adresa. A mea e [email protected]. Ajuta-ma!
=  Adrian	Liviu Nanu [01.Dec.03 19:42]
Domnule Adrian Erbiceanu, am sa-mi permit cu acceptul dumneavoastra sa va apelez cu Adrian, de obicei asa facem noi aici, in familia poezie.ro. Sint magulit de prezenta ta pe textele mele, sper sa-mi fi cistigat mai mult decit un cititor cit mai ales un critic obiectiv. Multumesc.
=  da!	Paiu Constantin [01.Dec.03 19:56]
ultima strofa m-a dat gata! faptul ca fiecare utilizator nu este prezentat ca "un nou poet" ci ca "o noua specie" lasa loc pentruy multe interpretari. iar mie cea mai draga imi este cea conform careia fiecare individ isi poate exterioriza fiecare spirit creator in parte, prin crearea mai multor personalitati poetice. utilizatorul devine nu poet, ci poeti. nu individ, ci specie. este extraordinar de frumos prezentata aceasta situatie, chiar daca nu asta ai avut de gand sa spui. ... avem licornii și nexușii și panii și rostașii și orianii și lapislazulii și tot felul de specii noi hrănite cu sînge de poet încă nenăscut pentru text, dar mai ales pentru versurile acestea, stimabile domn nanu, ai un shift+8 de la alooper21. * mea!
=  specie noua	Liviu Nanu [01.Dec.03 20:09]
Alooper, ce surpriza placuta....uite acu' aflai cum se coace steluta. Cred ca ai ghicit, eu cred ca se naste o specie noua de poeti, deocamdata nu avem un "ceva" comun, doar faptul ca ne regasim pe acelasi "palier". Mersi de trecere.
=  Cristina	Liviu Nanu [01.Dec.03 20:21]
Cristina, adresa mea de mail este [email protected] iar pe ym liviunanu. Multumesc pentru trecere si comentariu.
+ Iubire	Marina Samoila [01.Dec.03 21:59]
Specie noua, specie rara impreunalocuire, impreunavietuire "locuim pe același palier de angoase și scările se năruie în urma noastră dintr-un infinit de uși doar scara de incendiu va fi liberă cu cele două sensuri ale ei în sus și undeva mai jos de subsol", acolo unde se topesc egocentrismele, celulele de nexusi si pani si rostasi si oriani si lapislazuli si mati si antoni si licorni si pescarusi si sirene si cati nenumiti, o cati nenumiti, impreunavietuiesc in iubire. Si in iubire de cuvant
+ idem sau ibidem	Mihai Leoveanu [02.Dec.03 00:32]
Mai tii minte ce ai scris in ultimul ym? Ce am raspuns ramane valabil si acum + cuvintele Marinei Samoila, invaluitoare, poem in sine sau contra-poem impreunavietuind cu al tau in masina asta grozava care toaca secunde (mai jos de subsol).
=  Marina	Liviu Nanu [02.Dec.03 11:18]
Marina - iubire de cuvint si prin cuvint. Avem o sansa. Daca o ratam mergem la subsolul literaturii. Daca nu, in sus. Important este sa nu raminem pe palier, ca intr-o apa calduta.
=  Domnului Mihai Leoveanu	Liviu Nanu [02.Dec.03 11:43]
Aveti dreptate, cuvintele Marinei sint o continuare frumoasa a spuselor mele, poem sau contrapoem cum bine spuneti in comentariu. Asta era ideea, de fapt nici nu era ascunsa am dorit un mesaj destul de limpede. Onorat de trecere si comentariu. Sper ca Marina va dezvolta ideea intr-un poem de sine statator.