| + stea ptr trandafiras | Luminița Suse [15.Jan.04 16:30] |
| Ultimul vers "dor azi" parcă nu-și are locul în final. Ori poate vrei a sugera că doar azi femeia din tine nu poate fi a lui? Aceast final nu îmi întărește convingerea că este povestea unei femei puternice. Poezia ta are multe imagini interesante si metafore inedite. Pentru acest motiv îți acord steaua. | |
| + Revin cu steaua, primiți? | Luminița Suse [15.Jan.04 16:34] |
| Hmm, recitind am dat peste sensuri noi. În lumina titlului "ultima zi" înțeleg acum diferit finalul dar tot nu mă împac cu formularea lui. Pe de altă parte ziua care nu vine niciodată e cea de mâine în timp ce ziua de azi este eternă! | |
| = semnalul de alarma | Motoc Lavinia [15.Jan.04 17:17] |
| Da, Trandafiras, o poezie trist- feminina,semnalul de alarma al lui " azi", opreste dragostea daca poti, opreste-o sa nu fuga, nu e tarziu nici in " Ultima zi"! | |
| = o stare propice poeziei | Elena Albu [15.Jan.04 18:08] |
| Si cerul meu e de la un timp ,,legat la glezne cu fir de intuneric''...Un poem minunat.Ar trebui sa-l citeasca toti barbatii care se intraba cum simt si cum gandesc femeile! Sa ramai incandescenta cat mai mult timp- e o stare propice poeziei... | |
| + pe front..o femeie | Florian Silisteanu [16.Jan.04 05:23] |
| Credeam ca aceasta noapte nu aprinde felinarul si pe stradutza poeziei Am tot incercat sa aprind cuvintele Dar vad ca inima orianei a scaparat in licuricii acestui poem Si eu eu ce sa fac Incerc doar sa dau de stire barbatilor ca in dimineata aceasta se poate muri frumos pe frontul acesta unde soldatul a impuscat ultima zi din calendarul care iata singereaza parca si acum din glezna acestei insingurate nopti | |
| = Doar azi și întotdeauna! | Monica Mihaela Pop [16.Jan.04 09:01] |
Doar azi! Dar cum fiecare zi poate fi „ultima zi” și avem în față „ de-a pururi ziua cea de azi”, incandescentă mereu, păstrez o cale de mijloc, o poartă deschisă spre fericirea acelui „ea și el” atât de dorit și care întotdeauna dă „unu”. Și asta tocmai pentru că sunt o femeie puternică și pot trece peste nimicurile ce altfel m-ar ucide, încetul cu încetul. Eu așa am gândit, mai bine zis am simțit aceste cuvinte. Sigur, fiecare poate veni cu o altă interpretare, raportată la trăirile personale, la experiența proprie și puterea de a se „mula” destinului. Vă mulțumesc tuturor, din suflet, doar azi și întotdeauna! | |
| + . | Dan Tristian [16.Jan.04 14:29] |
| nu mi se pare deloc trist acest poem ci doar usor provocator, cu substrat, ademenitor. vad ca Mihaela nu se dezminte... intr-un demers demonstrativ, prin expresii bine slefuite, descoperindu-se pe sine femeie in asteptari tainice ne arata o dimensiune rareori expusa in public... un poem destul de dulce si care e departe de a provoca diabet cititorului:) | |
| = Parere | teodora frincean [17.Jan.04 04:15] |
| Azi tu esti El. Maine Romeo. Ieri a fost Casanova. Fat Frumos imi telefoneaza. Eu nu sunt Maria Magdalena. Azi. | |
| = Dimineață albastră | Maria Prochipiuc [19.Jan.04 08:49] |
| ’’ Nu bănuiam atunci că cerul,/legat la glezne cu fir de întuneric/ se va termina prea jos, înainte de ochii noștri,/că diminețile vor uita să ne răsară, albastre’’- minunat spus ! Cîte nu bănuim , le simțim și nu le credem că ar face parte din noi, de fapt nu vrem să credem, pare o ușoară întristarea a ființei tale a unei iubiri trecute (???)’’ Azi/ trăiește încă în mine femeia care, incandescentă,/ putea fi a ta.’’ Acest ’’Azi ’’lasă loc de speranța. | |
| = Maria Prochipiuc, Teodora Frîncean | Monica Mihaela Pop [11.Mar.04 12:35] |
| Maria, Teodora, abia acum am găsit comentariile voastre. Vă mulțumesc pentru trecere și păreri! Cele bune! | |