| = fiecare cu steaua lui | Motoc Lavinia [11.Feb.04 16:03] |
| Bine ai venit autorule! Pare ca versifici usor, chiar daca abordezi ( ca in cazul acesta) subiecte simplute. Mai citim, mai vorbim. | |
| = Fii ceea ce simți | Mariana Ene [11.Feb.04 17:26] |
| ... stele stinse-n zori - cu un oftat - de Dumnezeu... E frumos și bine că ai astfel de sensibilități, chiar dacă abordezi "subiecte simpluțe" (vezi stelele) și nu teme grandioase (zgârie-nori, amor profan printre cutii cu lapte, pisici narcisiste etc.). Dacă așa simți, așa să scrii. Panait Istrati, prin intermediul unui personaj din "Chira Chiralina", dialoghează extraordinar pe marginea "simțirii" (recomand textul). Toate cele bune. Voi reveni. Maria | |
| = parere | Elia David [12.Feb.04 09:24] |
| Imi place poezia, insa macar in ultimul vers parca ar fi trebuit sa ne explici de ce steaua aceea si nu alta ("Când pe cer mii de stele poți în noapte vedea"). Ma gandesc ca doar pe aceea Dumnezeu ar trebui s-o stinga cu un oftat, caci este...a ta. Zic si eu... | |
| = astept | Ludmila Barsan [31.Mar.06 01:49] |
| foarte frumos, Radu, spus:"Și de ce dintre toate ea e singura stea ce vorbește pe-o limbă ce-o `nțeleg numai eu Când pe cer mii de stele poți în noapte vedea, dar le stinge în zori cu-n oftat, Dumnezeu" putini sunt cei care sunt sarutati de flori sau se inteleg si discuta cu stelele...poate imi scrii, totusi, pe adresa: [email protected] sau pe ym: ludmilarom. as vrea sa-ti propun o colaborare, ce zici? | |