| + placut | Anca Anghel Novac [12.Mar.04 15:14] |
| "Ce s-a întâmplat apoi, nu mai știu. Cu siguranță, unii dintre noi au murit pe aceste meleaguri, zise „ale nevrozelor și eternelor ratări”, dar moartea i-a ajuns bine-mersi și pe alții, prin Germania sau Canada, acolo unde credeau că au dat de bine. Ne-am mai rărit, așadar." O proza bine scrisa si bine dozata. Un text care suprinde pe alocuri si care invita la meditatie. Legea timpului nu iarta, indiferent de circumstante iar autorul se lasa coplesit in mod superb de aceasta fatalitate. "Ne-am mai rărit, așadar." Oricum ne raream... Placut ! | |
| = Le train de la Revolution | Ghinea Nouras Cristian [12.Mar.04 15:34] |
| Anca, pentru că mi-ai trimis mesajul tău de încurajare, vreau să mă prezint: sunt un tip mai degrabă onest, care a trăit cu sinceritate și naiv entuziasm revoluția din decembrie 89, fiind apoi absorbit, fără putință de împotrivire, de șuvoiul evenimentelor ce au urmat, într-un ritm din ce în ce mai amețitor. Am intrat în presă, conștient că viața mea va arde de două-trei ori mai repede ca a semneilor de rând, această ardere având însă prețul ei, chiar biologic. "Slăbănoaga" prefigurează societatea noastră de acum, îmbarcată cu speranțele, mizeria și metehnele ei într-un tren devastat, care accelerează spre o destinație necunoscută, într-o lume părelnică, ce schimbă mereu stațiile. | |
| = Mi-a placut si mie... | Popescu Ovidiu [13.Mar.04 01:54] |
| Ce atmosfera "noir"... citesti textul de trei ori si te simti de parca ti-ai tara picioarele prin noroi. Il mai citesti odata si simti muscatura rece a ploii tropicale. Mi-a placut... desi opinia mea cat o conta, nu imi dau seama. Mai mult de atat nu mai taraganez. Imi place din "Slabanoaga" senzatia de "claustrofobie" in spatii deschise... | |
| = Pentru mine, contează! | Ghinea Nouras Cristian [17.Mar.04 13:10] |
| Ovidiu, pentru mine orice opinie contează și trebuie să-ți spun că acesta este motivul principal pentru care am intrat pe acest site. A afla părerea unor oameni dezghețați și lipsiți de inhibiții pe plan literar este o provocare ce nu trebuie ratată. Am reținut treaba cu "claustrofobia" în sopații deschise, dar și ideea recitirii textului, pe mai multe niveluri de lectură. | |
| = TRIST dar ADEVARAT | Corochii Olga [18.Mar.04 10:54] |
| Farmecul textului sta in lumina lui de dincolo...Lasa sa se intrezareasca omul care scrie.Se pare ca e printre litere.In asta sta forta unei scrieri,sentimentul de aproape. Felicitari pentru reletarea celor traite cu adevarat si mai putin a celor imaginate! | |
| = Coincidenta? Putin probabil... | Carmen Botosaru [13.Dec.04 17:54] |
| Acum imi dau seama, citind "Slabanoaga", ca starea Barbatului care traia dincolo de Ziduri putea sa se datoreze foarte bine (si) Slabanoagei. Iar cand am citit comentariul cuiva care a zis ceva de "claustrofobie in spatii deschise" am incremenit! Credeam ca e descoperirea mea, citindu-te :)! Si cand colo, nu pot sa iau copyright-ul pe oximoronu-asta. :) Oricum, faptul ca doi cititori spun acelasi lucru inseamna ca undeva exista un sambure din care cresc aceleasi intelesuri, asa ca mesajul tau e transmis si receptat ca atare. Ceea ce e mare lucru, nu? Un semn clar ca trebuie sa mergi mai departe. | |
| + în memoria tuturor slăbănoagelor, Noru! | Tudor Negoescu [14.Dec.04 13:36] |
| Nu credeam să-nvăț a trăi din amintiri atîtît de recente, precum cele pe care mi le ,,redeșteaptă" textele lui Noru. Vrem-nu vrem, nu putem scăpa de trecut. Fiindcă trecutul e în noi, cu toate lașitățile lui, bine conservate acolo. Poate că se va găsi cineva să scrie o istorie a tuturor acestor ,,slăbănoage", apariții de-a dreptul incitante și periculoase, al căror spectacol ne-a bucurat sau, după caz, ne-a întristat existența, în acele vremuri. Claustrofobia, raportată la acea imensă închisoare care era România, o simt ca pe o teamă paralizantă de spațiul închis, concentraționar. Dacă vrem să poetizăm aceste memorii, putem accepta și sintagma ,,spații deschise". Sună frumos și poetic. Nu și pentru cei care au vrut să părăseacă aceste ,,spații deschise" și au fost secerați de gloanțele grănicerilor de pe fîșie, care executau sfînta misiune de pază și apărare a frontierei de stat a RSR. | |