| + "câțiva kilometri când la deal când la vale" | Silvia CALOIANU [08.May.04 17:03] |
| Imi place maniera aceasta de desfasurare a dscursului poetic. Primul care m-a impresionat in acest sens, pe site, a fost Radu Herinean, acum, iata ca te descopar...aproape ca pe o clona a lui :) In virtualitatea aceasta niciodata nu se stie nimic, dar nu intotdeauna conteaza sa se stie, posibil...Apropo: parca am avut pe site, o clona "Radu Ciomag", ma intreb: mai este oare ?!:) Dar, sa revin asupra textului. Daca tie nu-ti plac "epopeele", uite ca eu tocmai cred ca am citit una! :) Ti-am urmarit cu atentie nu numai gandurile declarative, dar si miscarile, adica: am vazut si videoclipul! Am simtit atmosfera, pana si senzatia de mutenie din timpul visului, chinuitoare uneori senzatie, am simtit-o ("nu le răspund căci încă nu a venit ora de trezire"). Printre ideile vehiculate se inscrie si placerea cautarii de dragul cautarii, de dragul aventurii ("într-o noapte am găsit monumentul acela de două coloane, / curățat de pământ l-am lăsat, umbrit de copaci l-am părăsit"). M-am bucurat, in final ca "te-ai trezit" :) senin, linistit, debarasat de vis, fara vreo urma de durere sau remuscari. Sa nu uit: greu de rostit cuvantul acesta: "paralelipipedice", cred ca e mai bine sa-l substitui, totusi. Da, si in expresia aceasta: "într-o noapte trezesc după miez", nu lipseste ceva oare? | |