| = cate ceva despre poezia ta si cate ceva despre fericre | Alexandra Miere [26.Jun.04 12:25] |
| Nu stiu, again, daca indeplinirea destinului este fericire. Poate ca, intr-o maniera profound coelhica, ca sa zic asa. In partea dinspre Cioran si parka sip e la Kundera, destinul se implineste numai in moarte. Dar parka vorbeam de poezia ta, nu? :) Well… Primul tau vers, “construiesc din inertie”, ar sugera ca aceasta actiune isi are radacinile la inceputurile timpului (remember intertie, ce presupune absenta schimbarii). Ipoteza 1: contopirea cu universal. Pornind de la premisele: eu sunt universul, universul sunt eu (de unde rezulta: “eu stiu ca pot fi pace asa cum pot fi furtuna”) fericirea este creata, la randuu-i, ca si universal: prin cuvant sau prin rostire. Dezlantuind tarmurile creezi alte lumi. Ipoteza 2: in primul rand, virgula nu are ce cauta intre subiect si predicat (corect este “eu sunt totul,….”) . Mesajul celei de-a doua strofe: fiintare ca eroare (“însetat mă revolt împotriva ființei-/ coloană a infinitului către nicăieri-.”), colorate cu nuantele existential-tulburatoare ale renuntarilor vietii (“azvârlit din clocotul infinitului,/ mă preling dureros/ spre maluri,/apar, mă dezbracă de vise, mă chemă,/ mă-noadă de mine și de sensuri ascunse”) pentru…implinirea destinului. “infinit cu sfârșit” mi se pare o contradictie in termeni( si chiar este). Cat despre inger si demon, ele stau bine in poezie, insa isi au parca mai putin locul intr-o speculatie filosofica. Ei bine, trecand peste micile probleme in transmiterea mesajului, poezia ta suna bine si are marele merict ca a chiar incercat sa transmita ceva in afara de cuvinte frumoase si goale. E mai mult o stare , o intrebare existentiala din cele care te chinuie in adolescenta si pe care le ignore with full control and interion dupa ce ea trece. Insa mi-a placut. :))) A. | |
| = alexandra | Elena Ciobanu [28.Jun.04 09:19] |
| hehe, sunt tare pe fuga acum, dar promit un raspuns complet cand ma intorc prin Bucuresti... e de discutat, mersi de trecere. | |
| = alexandra | Elena Ciobanu [02.Jul.04 20:49] |
| in primul rand, o clarificare, in nici un caz nu vad egalitate intre destin si fericire ci o posibila implicatie dinspre 'adevarata' fericire spre implinirea destinului, prin fericire intelegand atingerea unui echilibru interior, pace sau acel "bliss", daca vrei, armonia aducatoare de fericire.unu la mana, apoi, profund coelhica???, chiar asa sa fie?, nu m-as grabi sa categorisesc atat de 'usurel' starea sau fiintarea la care faceam aluzie, de acord, nu am ajuns la ea, nici eu asemeni multora, dar asta nu ma impiedica s-o vad ca un deziderat, ti-as aduce aici alte referinte, un steinhard, patapievici sau, de ce nu, hesse...memoria nu a fost niciodata atuul meu dar stiu ca o astfel de 'philosophie' nu se rezuma in nici un caz la autori ca acela pe care l-ai citat...daca insisti se poate documenta. nu ma intelege gresit, nu sustin neaparat calea propusa ca unica si nu o iau ca pe o certitudine, pentru mine este, daca vrei, o posibilitate, printre multe altele. daca este o stare?, nu cred , nu mai este doar atat, este o devenire controlata, in cazul meu, si crede-ma, necesita extrem de mult efort.despre starile adolescentine...sincer, au cam trecut acum cativa ani buni, pe vremea cand ma imbatam cu cioran, ironic, sau poate nu. virgula de care aminteai, a dorit o accentuare, iar despre ingeri si demoni, nu stiu daca "speculatia filozofica" ii interzice (eu nu mi-as numi textul chiar filozofie) dar, asa cum ai observat, este o poezie... scuze pentru intarziere si lungimea comentariului,nu se vrea decat o lamurire a ceea ce am afirmat si cam atat, nu vad o problema in faptul ca avem pareri diferite, dimpotriva, mi-a facut placere confruntarea. la noi reintalniri. | |
| = elena, | Alexandra Miere [03.Jul.04 01:01] |
| elena, sper ca nu te-a suparat comentrariul meu interminabil. Ideea era ca rar se gaseste o poezie care chiar sa spuna ceva in afara de cuvinte frumoase si sterpe, si poezia ta m-a bucurat. Nu era o confruntarem doar o scurta analiza din sistemul meu de referinta. :)) A. | |
| = uff, eu si vocea mea | Elena Ciobanu [03.Jul.04 01:46] |
| eee, cum sa ma supere, ca doar iti zisei ca mi-a facut placere schimbul de perspective.e adevarat ca atunci cand cred in ceva nu imi place sa las lucrurile nelamurite, de aici probabil o anumita nuanta usor "metalizata" a glasului...dar nu...hai sa-ti mai spun ceva, am observat ca daca doi oameni discuta indeajuns, pana la urma isi dau seama ca au mai multe lucruri in comun decat ar fi crezut...(evident exista si situatii fara speranta, dar le-am "ignorat" cu gratie in acest context)...in plus am sa incerc faza cu schimbarea 'subiectului' ;-)) si asa de final, trebuie sa-ti mai zic ca ma bucur ca ai gasit ceva pe-aici... | |
| = . | Alexandra Miere [04.Jul.04 00:19] |
| :) | |