= irina | Livia Rosca [21.Jul.04 13:51] |
Mi-a placut poemul tau.Dela inceput pana la sfarsit. Remarc : "în dimineața mea neagră mi-am zdrobit oasele pentru ultima oară am trecut pe sens interzis peste carnea vineție și flască a impresiilor literare" si "suntem cu toții actori de circumstanță în Circul Ambulant să râdă scriitorii cărăuși abonați la lipsa de inspirație " M-a impresionat dimineata ta neagra cu contururi de labirint. Este un poem dedicat si de aceea nu vreau sa-l comentez in context pentru ca i-as distruge poezia.Poemul acesta este valabil si bun si in lipsa acelui context, cu toate acestea, il apreciez sporit pentru sinceritatea cu care a fost scris si pentru ca ai simtit sa i-l dedici lui Eugen Suman. E un gest de loialitate si de apreciere pe care Eugen il merita.Ma bucur mult ca am gasit acest poem, felicitari. | |
= erata | Livia Rosca [21.Jul.04 13:53] |
M-am pierdut cu firea, Irina...am scris fara spatiu DE LA in comentariul meu precedent :D. | |
= "dedicatia" pentru livia | Irina Iacovescu [21.Jul.04 17:45] |
Multumesc pentru trecere! Mi-ai facut o mare surpriza! As avea totusi rugamintea sa dezvolti comentariul tau pentru ca ma intereseaza sa "distrug" poezia. In aceasta idee a fost scrisa, asa ca "e voie". Multumesc si astept sa vad ce ai de comentat pe text! :D | |
+ părere | Liviu Nanu [22.Jul.04 16:52] |
Frumos poem. O singură observație: În strofa a 3-a nu prea mi-au plăcut rimele primelor 3 versuri (îndepărtate, demodate, forțate) au cam aceeași semnificație. | |
= irina | Livia Rosca [23.Jul.04 00:35] |
Ce bucurie Irina, cand am revenit aici si am gasit textul instelat! A fost un fel de confirmare ca nu era cazul sa dezvolt "contextul".Pana la urma nimic nu mai conteaza, in urma ramane poezia. | |
= livia | Irina Iacovescu [23.Jul.04 09:02] |
Stii ce se spune despre cuvintele scoase din context? Ca isi pierd semnificatia! Nu e cazul aici? Sa speram! Multumesc pentru trecere! | |
= "din nimic n-a mai rămas nimic" | miha maxim [24.Jul.04 20:13] |
"amintirea " "răsucită într-o tentativă de zâmbet"... seamănă cu privirea lui Lot... frumoasă îndrăgostită de timp, poezia asta. | |