| = cronica relaxanta | Livia Rosca [25.Jul.04 03:54] |
| Mi-a palcut cronica.Este vesela, spontana, familiara, un pic bascalioasa, atat cat e necesar. Aproape ca te vad scriind, dintr-un foc(asa cum imi palce si mie), amuzandu-te si simtindu-te bine. | |
| = Dragi tovarăși...și pretini:) | Ana Melinte [25.Jul.04 12:46] |
| Nu știu alții cum sunt da` mie tare mi-a plăcut cronica asta. Las` să se plângă alții…pentru că eu am regăsit aici, cu “inexactitățile” de rigoare, (sau mai ales cu ele, că nici eu nu reușesc să rețin niciodată ce, cum și mai ales de ce a recitat) acea atmosferă, (până la tine greu de descris în cuvinte) care te face să te simți bine, oricât de neînsemnat ți-ar fi aportul la propășirea literaturii române:) P.S Îmi pare taaaare rău că am pierdut jocul de-a "țăranii și killerii":)) | |
| = felicitări! | Alina Manole [25.Jul.04 23:12] |
Felicitări pentru cronicar, participanți și organizatori! | |
| + sa se arunce verbul | Florian Silisteanu [27.Jul.04 15:42] |
| nu vreu sa fie nimic personal fiindca vinerea la eliad nu a plouat ci a tunat cu prietenie si a fulgerat cu o calda apropiere ca intr/o familie pe care..........Cit despre cronicuta dumneavoastra doamna descopar ca te pricepi si ca lasi verbul sa se arunce liber in piscina unde inoata inca barbatulnumaialtau Nimic personal poate ca niste poze pe acolo sa vada lumea cit de frumosi mai suntem cu totii...mai ales.....Noi | |
| + se lasa noapteeeaa....:) | Adriana Popp [27.Jul.04 16:54] |
| ...și, ca un făcut, au câștigat "țăranii" de două ori la rând! Hmmm, așa ceva nu se poate... Clar, Silișteanu e de vină, că dacă nu era așa trișor, poate mai aveau și alții șanse...:))) Și de ce să nu necăjesc chelnerii? Păi, din câte știu eu, ei sunt plătiți ca să servească onorații clienți, nu sa le prezinte mutre acre și ifose atunci când îi chemi la masă ca să comanzi ceva de mancare.... Nuuu?! Oricum, am râs cu lacrimi amintindu-mi vinerea trecută.... La cât mai multe! | |
| = despre | Mae Stanescu [27.Jul.04 17:06] |
| o placere sa te citesc, de fiecare data; in poezie si aici, in relatarile acestea; ma bucur pentru voi... as lasa si o steluta ca sa vezi cat de mult ma bucur, dar au facut-o prietenii tai inainte, asa ca o voi pastra pentru o poezioara care pesemne asteapta pe undeva, prin umbra... | |
| = uneori ne des-scriem | Adrian Firica [27.Jul.04 18:07] |
| eu am luat de bun titlul și faptul că pe mine nu mă duce nimeni. dacă vreau mă las dus cu preșul, sau stau, sau nu stau, că ploaia tot de sus vine. ploaie trece, relele venite "de sus" nu! știu despre noi că n-am omorât pe nimeni, se cheamă, prin urmare, că suntem oameni de treabă. uneori ne des-scriem. | |
| = Nichita, tuturor... | Silvia CALOIANU [27.Jul.04 18:55] |
| "Cand te muti la Bucuresti", mi-a mai pus azi cineva sare pe rana..."Rana" e un fel de frica, de necunoscut, deocamdata!:) Cand va aud, intruniti pe acoloooooo! Vreau si eu! Desi nu as recita, lucru stiut, verificat :), pur si simplu, cred ca nu mi-ar fi la fel de plictisitoare viata!... Nichita, nu am cuvinte in care sa-mi manifest recunostinta, pentru sensibilitatea pe care o ai citindu-ma, pentru incercarea de a "ma deschide" si altor spirite... | |
| + Nichita, reportajul nou | Bogdan Geana [01.Aug.04 13:50] |
| Din pacate de-abia acum timp sa citesc cronica Nichitei, si trebuie sa recunosc,chiar si fara toate informatiile, cronica aceasta este vie, patrunzatoare, deosebit de melancolica si de umana si nu are NICI O GRESEALA. Lasam in urma noastra oameni, prin urmare nu avem cum sa scriem decat cu melancolie. E drept, Nichita se dezice de la jurnalism, dar reuseste mai mult. Reuseste reportajul nou. Si pentru asta (si nu numai!!!) adanca recunostinta. Pentru prietenia ta admirabila, Nichita, zic si eu ca Silvia: cand te muti in bucuresti??? | |
| = Recunosc | Elia Ghinescu [14.Jul.05 16:20] |
| Recunosc, am ceva timp liber azi. Recunosc, am citit mult de pe paginile astea. Recunosc...erati altfel atunci. Si cronica era altfel atunci. Macar era. De multe ori m-am intrebat cum era Eliadul, cum erau agonicii acum un an. Iata, am descoperit. Aici se povesteste cu aceeasi pofta de viata pe care am simtit-o si eu o vreme. Mi se pare un text care aduce nostalgii , dar care mai poate insufleti ceva suflete. Recunosc, nu stiu daca sa dau trimite sau sa sterg acest mesaj. | |