| + "rupta era asteptarea in pasari mai mici" | Gabriela Petrache [07.Aug.04 14:30] |
| ...în aerul acela obosit de atâtea răstigniri cineva își striga setea în culori, pașii neîncăpuți de timp duceau în pustie, iar așteptarea era ruptă în păsări mai mici , cu pleoapa de piatră; ceața învelea dinspre mare doar cântărețul. O lume interioară în care totul freamătă într-un flux și reflux al sentimentelor. Inchid ochii și tac, așteptînd vara să-și cearnă ploile calde. | |
| = Gabriela Petrache...:) | Florin Andor [10.Aug.04 17:20] |
| ... îmi scriau o lege strâmbă pe frunte cu o neliniște despre rațiune, frământau pânza și catargul cu o plutire în derivă până eșuam pe nisipurile simțirii prefăcut în mâna grea a cunoașterii de sine, în tăcere îmi scufundau umbra cu plumb în trupul dezgolit al viselor; apărea un copil, pășind pe cărarea mea tainele zilelor, pe jumătate adormit în roua clipelor mărunte ... uitam culorile despre binele lor ca rădăcini prinse în țărâna mamă, șchiopătam în zilele în care nimic nu lipsea spre templul nevăzut un colț de cer ... mulțumesc de trecere și aplecare asupra textului, la bună citire / vedere :) | |