| = O adevarata vijelie mentala | annamaria somay [15.Nov.04 17:34] |
| Desi unii ar putea cataloga acest text ca si o simpla nemultumire fata de existenta, o ciuda purtata neimplinirii,eu am ajuns(dupa ce l-am citit de trei ori)sa cred ca ar putea fi data spre citire celor care sunt prea superficiali sa observe adevaratele probleme ale vietii.desi putin bizar,mi se pare usor de "digerat".cel putin pe mine m-a facut sa ma gandesc sa mai citesc si alte texte de ale tale. | |
| = daca diminetile ne-ar naste | amalia irimia [15.Nov.04 17:35] |
| savuros textul, un mare dor si mult umor, ca sa zic asa; titlul "se poarta" ca si cand ai vorbi despre o prima dimineata a trairii, insa se poate constata pana la sfarsit ca nu e vorba decat de trezirea cotidiana care din pacate sau din fericire ni se intampla tuturor, interesant e ca tu faci poezie din asa ceva si e ca si cum acel "nimic din ce traiesc intr-o zi nu are legatura cu faptul ca te iubesc" e de fapt adevarata trezire la viata, se repeta ca un "buna dimineata" vioi si e intr-adevar o trezire "aroganta" pentru ca pur si simplu respinge tot peisajul care altfel ar deveni grotesc respinge concretul si meschinul uman (si cu atat mai mult romanesc, ca sa zic asa). ai unele expresii cumva prea fruste (secventa din baie, "pasari(ci)le" si alte "nevoi" ca sa zic asa), insa cred ca asta face parte din lumea de unde vine textul, in toate sensurile posibile; plus ceva cam paradoxal spre final, acel "drept urmare nu spun nimic" care se continua cu faptul ca in realitate se spune totusi ceva, e imaginea "tanarului de la tara" care asteapta moartea tatalui ca pe o eliberare, ca pe o poarta deschisa catre ceva ce ar avea totusi legatura cu dragostea. citind textele tale am senzatia de "impiedicare", de obstacol aproape insurmontabil cam in fiecare dintre ele si mereu in alta forma. mi-au placut "dintii din marginea sperantei"... | |
| = abordare | Daniel Dinescu [15.Nov.04 18:52] |
| Imi place abordarea realitatii in text si discursul bine intretinut al poemului. Remarc, insa, ca preferata a mea, ultima strofa, care poate fi o poezie la fel de interesanta in sine. DD | |
| = parerea mea.. | dediudanut [16.Nov.04 02:00] |
| cred ca ti-am mai spus o data,lucru care nu ti-a convenit, sa incerci sa scrii mai lapidar,sa aduci mai multe noutati stilistice intr-un cotinut mai scurt care sa genereze acea emotie sublima de la prima vedere.. in rest,ai niste idei foarte moderne in poeziile tale si aduci mult cu nichita stanescu.. | |
| = pentru fete | Andrei Gheorghe [16.Nov.04 07:54] |
| anamaria, multumesc pentru comentariu si sper sa ai o lectura cat mai placuta. amalia, te regasesc "recidivand" si de data asta cu un comentariu elaborat, nu iti ascund ca nici eu nu urmaresc atat de atent ceea ce se intampla intr-un text al meu si nu as putea sa spun in scurte comentarii ceea ce deja am spus intr-un fel atat de "labartat". | |
| = despre fragmentele libere si posibile asemanari cu Nichita | Andrei Gheorghe [16.Nov.04 08:06] |
| Dl. dinescu remarca in mod corect, parti din textele mele se pot desprinde, pot exista separat, e valabil pentru mai toate poemele cu o asemenea "lungime", personal ma bucur ca am un cititor si pentru acea ultima strofa. Dl. dediu, n-am sa ma refer la acel comentariu al dvs. care spunea foarte lapidar ca aceea nu e poezie si care "nu mi-a convenit". Va marturisesc ca nu sunt un cititor de poezie, in sensul ca nu citesc atat de multa poezie pe cat scriu, insa am intalnit si asa destul de rare poezii printre formularile lapidare si mai ales putine care sa genereze acea emotie sublima la care va referiti. De asemenea, consider ca textul scurt doar pentru a fi lapidar risca sa cada in ridicol, daca doar asta s-a vrut sau doar asta a reusit autorul sa obtina de la el insusi, adica sa puna doua randuri la care sa priveasca mai departe extaziat. in ce priveste asemanarea cu Nichita, in opinia mea ar fi fost necesar sa va si referiti la niste criterii nu din perspectiva mea, dar din perspectiva sa, cred mai degraba ca da. | |
| = O sugestie | Anca Balcanu [16.Nov.04 15:18] |
| Poezie citadina, contemporana, postmodernista (as incerca, s-ar putea sa ma insel, sa ii spun chiar postpostmodernista). Fragmentarea la maxim a imaginilor, fie ele auditive sau vizuale. Deconstructia reusita, dupa umila-mi parere, a discursului. Un text bun. Dar(exista intotdeauna un dar), poate ar fi mai putin violent ca limbaj daca ai incerca sa folosesti eufemismele in locul jocurilor de cuvinte (care uneori nu sunt atat de reusite). Inteleg mesajul "dur" al textului, dar cred ca ar impresiona si mai mult daca ar fi un pic mai "deghizat" (stii, povestea cadanei si a foilor de ceapa:) ). | |
| = Andrei Gheorghe | Preoteasa Marinela [16.Nov.04 23:27] |
| Andrei Gheorghe, eu care scriu flambat sau sub blitz, în nopțile de vară, cand greierii și miresmele te amețesc a dragoste, am trecut pe aici atrasă de numele tău de vedetă TV! Nu știu dacă ești chiar Gheorghe, dar constat că în anumite privințe sunteți asemeni!Textul este plăcut la lectură, dar o primă parere a mea ete că emoția poetică se diluează din cauză multelor cuvinte folosite! Prozodia poemului arată că autorul este atras mai mult de proză, de eseu, de tabletă! exprimarea poetică intreține emoția artistică pentru cititor! Ca un făcut, Gheorghe, în timp ce-ți scriu părerea mea, la TV se vorbește despre românul invizibil! și se dă și explicația! e vorba de românul guvernamentar! ce zici de potriveala asta?! | |
| = limbajul dur al romanului vizibil | Andrei Gheorghe [17.Nov.04 10:01] |
| Este bine ca exista intotdeauna acel "dar", apreciez mult mai mult comentariile critice, limbajul meu dur ca sa zic asa este doar felul de a vorbi al omului din strada, o indiferenta fata de minima morala care daca n-ar fi jocuri de cuvinte si ar fi eufemisme, poate ca ar fi salvata, pot sa scriu poezie, dar de multe ori mi-e greu sa am maniere. Marinela, sunt chiar Gheorghe, dar nu fac din asta o vedeta, despre lungimea textelor mele am mai scris, prefer un text vast decat unul mic si indragostit de sine ca este fermecator asa mic cum este. in rest, nu sunt un roman invizibil, iar conincidentele apar cu cat sunt mai vizibil. Promit sa te citesc si eu. | |
| = Andrei Gheorghe cel din atelierul personal | Preoteasa Marinela [02.Oct.05 19:06] |
| La case mari , griji mari!/ banul la ban trage!/ nu aduce anul cât aduce ceasul! /nu aduce ziua cât aduce clipa! /așa aș sintetiza întâlnirea cu tine, Gheorghe, aici, în comunitatea poezie.ro! Adică la firea mea poetică o întâlnire de acest gen, neașteptată, e mai frumoasă decat o lună la Las Vegas sau Paris! Mă bucur nespus că există astfel de bărbați ca tine, în România, asta înseamnă că spiritul românesac renaște! Mă bucur și te felicit că nu cochetezi cu pseudonime ciudate și că nu vrei să-ți amețești admiratorii cu o persoană care de fapt n-ai fi tu! Dacă guvernanții noștri ți-ar împrumuta câte ceva din caracter, măcar cât își pune țara baza în ei, n-ar mai "fugi" când îi e românului lumnea mai dragă sau din contră, adică tocmai când e nevoie de "un umăr" de parlamentar! ia-l de unde nu-i! cam așa se intră cu trotineta de București în Europa modernă și unită! De altfel personalitatea ta se simte din conținutul textului tău, încât, cred, că dacă ai fi semnat cu pseudonim ai fi acuzat de andreigheorghisme!... Această alegere a ta de te refugia din cotidian în această comunitate mi se pare specifică Andrei Gheorghe și foarte benefică atât pentru cotidian, cât și pentru comunitate și nu în ultimul rând pentru Andrei Gheorghe, adică e un câștig"la cub" pentru toată lumea! Aștept cu emoție părerea ta despre versurile mele! Deși e toamnă, acest dialog cu tine aduce și azi primăvara în casa și sufletul meu! Și eu te voi citi cu atenție și deosebită plăcere și cu mai multă încredere în valoarea evenimentului din 22 decembrie *89 și pentru sufletul meu! | |
| + Foarte lizibil | Andrei Dobos [25.Nov.04 14:56] |
| Nu mi-am propus sa palavragesc euristic pe marginea acestui text. Consider doar ca e un text care merita a fi citit, desi constructia se dilueaza uneori - un risc inevitabil al acestui fel de discurs, la urma urmei. Temele mari ale poeziei(viata, moartea, iubirea) se incearca a fi tratate cvasiexhaustiv in aceasta constructie cu multe increngaturi epice. Imi place poate si pentru faptul ca transcende modurile optzeciste si nouazeciste de a aborda poezia inspre o maniera (reteta chiar) proprie. | |
| = poem de dragoste | ioana cheregi [25.Nov.04 15:18] |
| orice as putea spune ar fi irelevant; in fond este vorba despre dragoste...deci nu voi spune nimic altceva "ajunge, nimic din ce trăiesc într-o zi nu are de-a face cu faptul că te iubesc mai bine zis e irelevant pentru asta, drept urmare nu spun nimic" | |
| = daca poem nu e nici dragoste nu e | Andrei Gheorghe [25.Nov.04 15:27] |
| salutare andrei, iti multumesc pentru comentariu, ma bucur ca ai citit textul asta. atat tu cat si ioana aveti dreptate, de fapt e vorba despre dragoste. | |