| + "în alt suflet în alt veac" | Elia David [22.Nov.04 08:42] |
| O steluta, recunosc, fara cine stie ce valoare, de la mine, Vasile. Pentru felul in care ai transpus in cuvinte-imagini sentimentele poetului (care...esti - si inca unul foarte... viu :), pentru ca ai lasat sa se intrezareasca emotii (satisfactia cititorului:), dar mai ales pentru ideea acestui poem, splendid redata in versurile: "poezia e seara unei premiere copiii teribili au fost în cele din urmă dresați" "fiecare spectator e un mincinos vânzându-se pe sine întru trădarea artistului" "trăiește sufletului ultima oară apoi se mută în alt suflet în alt veac în altă lume zadarnic mă risipesc căutând-o am văzut fiecare spectacol sunt mort" Eu sunt cititorul care crede fiecare cuvant, asa incat iti imaginezi cat de mult ma bucur ca poetii supravietuiesc versurilor pe care le scriu.:) | |
| = Intrebare | Silvia CALOIANU [22.Nov.04 09:50] |
| Am lasat un semn de trecere, fara citate, fara explicatii, doar un semn, care vad ca a disparut...Era indecent??? | |
| = viu, savuros | Alin Pop [22.Nov.04 14:26] |
| tonul tău elia, "fara cine stie ce valoare", poate păcăli un pic :)), pe mine m-a păcălit câteva secunde demult. însă acum, steluța lăsată de tine îmi place pusă aici pe un text foarte frumos. poet viu, și incă cu un umor subtil și savuros: "fericirea are ochii blegi ai unui scooby doo hepatic", etc :)) | |
| + ciocanitoarea woody si prometeu | ioana cheregi [22.Nov.04 20:17] |
| oare de ce imi aminteste de Marin Sorescu? desi forma difera mult, descopar ironia si accentele de ludic strecurate subtil ca o tusa contrastanta intre imagini dureros de cotidiene. un poem prin excelenta hepatic si cred ca nu intamplator ai "visceralizat" asa. "de ce ficatul"-poate de aceea...:) ...sau o fi de vina scena in care spectatorii devin protagonistii meschini, incapabili de a percepe poemul...poate. un poem care ridica cortina si deschide ochii. | |
| = absurd | Daniel Dinescu [22.Nov.04 20:26] |
| Mie mi-ai indus exact atmosfera aceea de tragedie antica, de unde avem si numele mastii - prosopon - atat de plin de intelesuri. Da, actorul nu este personajul si asta se poate vedea si in interpretare... Mi-a placut cum le-ai spus si aplicarea lor la mai multe episoade de viata, nu numai cu privire la acest teatru al absurdului (dar, oare, ce e viata noastra, daca nu chiar asa ceva). Cu aceeasi prietenie, daniel | |
| = mincinosi | Cristiana Miu [24.Nov.04 00:23] |
| Da, si mie mi-a lasat impresia de teatru absurd, de comedie jalnica a durerii, de tristete ascunsa stangaci sub masca actorilor. Mincinosi noi toti, Ted, mincinosi in numele unei pasiuni care ne mistuie si ne invie. | |