| = Intrebare | Andu Moldovean [26.Nov.04 13:40] |
| Sorana, te intreb si te rog sa-mi raspunzi: tu de ce nu folosesti grafia oficiala a limbii romane in ceea ce priveste diacriticile? Adică de ce folosești î și nu â mai pe românește ca să zic așa. Despre poem... deocamdata nimic. Multumesc, Bobadil. | |
| = Andu Moldovean | Sorana Petrescu Felicia [26.Nov.04 14:02] |
| Da, motivul e foarte simplu. Nu am â pe computerul meu, doar î. Și mi-ar fi destul de greu să tot dau 'copy și paste' la fiecare î pe care-l scriu... | |
| = "Iti spun sa-mi scrii"! | Vali Nițu [02.Oct.05 19:06] |
| Simplu! Scrie-mi!Este greu sa patrunzi misterele. | |
| = alt raspuns. | Raul Huluban [26.Nov.04 17:37] |
| ... Spune-mi sa-ti scriu despre mine si-ti voi spune zilnic lucruri diferite. | |
| = Am să-ți scriu :) | Sorana Petrescu Felicia [26.Nov.04 18:50] |
| Vali, asa-i! Este greu sa patrunzi misterele, si de cele mai multe ori imposibil. Imposibil de cuprins in toata maretia lor. Cusute dintr-un singur punct, ca o panza de paianjen, la infinit... | |
| = Raul | Sorana Petrescu Felicia [26.Nov.04 18:54] |
| Atunci, scrie-mi despre tine, te rog! :) ... | |
| = "scrie-mi despre tine". | Raul Huluban [02.Oct.05 19:06] |
| despre mine, draga sorana, as putea sa iti scriu cate un roman zilnic, si la sfarsitul vietii sa constat ca nu am descoperit decat putin din cel care se zbate in mine. conditia umana (sau cel putin a mea) e limitata. zilnic, aflu ca mai am farame de iubire ramase in mine, ca sunt trist si apoi la sfarsitul zilei cand soarele zambeste cu mai multa seninatate sau ma imbratiseaza cu frig descopar ca imi doresc mult mai mult. mai doresc o alta zi, o alta frunza, o alta suferinta, o alta floare, si totusi...tot pe aceleasi, mereu... :)... . | |
| = 'și totuși...' | Sorana Petrescu Felicia [27.Nov.04 18:08] |
| Raul, Ne rătăcim, doar pentru ca, mai apoi, să ne regăsim calea. Și-mbătrînește timpul în noi, cu sufletul mereu pe poziția unui prizonier evadat din a sa-i închisoare. Nelimitat și unic. Într-o continuă schimbare... asemeni mișcării de rotație, fără început sau sfîrșit. "Zilnic", așa suntem... și așa Ești! Respirăm prin tot și toate ce există, indiferent dacă ochiul nostru a ajuns a le vedea, ori mîna noastră a le atinge, ori gîndul a le percepe, suntem parte a tuturor 'zilelor, frunzelor, suferinței, florilor, și totuși...' atîtea și atîtea bariere între noi, care taie-n carnea aripilor spiritului nostru. Dar rămîne totuși frumoasă ideea în sine - aceea de-a (ne) aparține. Îți mulțumesc! Cu bine, Sorana | |