| = ..ia sa vedem.. | Minus zece la Romana [02.Dec.04 01:29] |
| Cum aș putea, oare, să te uit, când tu vii la mine în fiecare noapte, despici ușor fereastra în două și intri, și ieși, și intri și te uiți, și mă uiți și iar te uiți cum te visez și te vãd, cum tai în douã fereastra și intri, și ieși, și te uiți, și mã uiți Cum aș putea, oare, sã te uit? cînd tu ți-ai fãcut din ubicuitate un tandru obicei și ești peste tot și eu sînt pe niciunde, cînd tu îmi invadezi conștiința cu subconștientul tãu și îmi intri sub piele epilându-mi venele prin interior și te plimbi cu gondole tãcute pe arterele mele și îmi tulburi single. Cum as putea, oare, sã te uit? cînd tu înalți castele de nisip din mîinile mele și circuli fãrã bilet pe toate liniile palmelor mele Cum aș putea, oare, sã te uit? cînd în fiecare dimineațã cînd mã bãrbieresc tu ești acolo, mã astepți și îmi dai bunã dimineata! din oglindã Cum aș putea, oare, sã te uit? ...tu ai putea sa ma uiti pe mine? | |
| = reusita replica | Alexandra Oniceanu [04.Dec.04 00:23] |
| Imi revine din nou in minte o intrebare cumplit de persistenta care, intamplator, coincide cu cocluzia poeziei tale: "tu ai putea sa ma uiti pe mine?". Of...sunt unele lucruri greu de uitat, dar care trebuie uitate, poate pentru simplul motiv ca daca ar mai ramane in minte sau in suflet, ar macina incet, putin cate putin... Vreau sa cred ca intrebarea "tu ai putea sa ma uiti pe mine" are un singur, inevitabil si statornic raspuns: "DA!". P.S. Poezia ta oricum n-o s-o uit (imaginea cu gondolele e de-a dreptul formidabila!) | |
| = ..hmmm | Minus zece la Romana [11.Dec.04 22:55] |
| Sunt lucruri care trebuie uitate pentru simplul motiv ca nu merita amintirea lor, iar lucrurile care spui tu ca macina incet incet, eu unul nu le voi uita niciodata, ele fac parte din mine, sunt durerile sufletului meu. Invatand sa pierdem, putem spune ca invatam sa iubim.Nu regret nimic,ador,visez,iubesc,mi-e dor,ma doare...cu toata fiinta mea,desi nu mai exista nici macar speranta,nu voi uita nimic. cu respect, Costin | |
| = Not that strong! | Alexandra Oniceanu [12.Dec.04 21:13] |
| Se pare ca eu nu sunt atat de puternica, atat de constienta si nu am taria de a afirma cu sinceritate aceste lucruri. Desi ele fac parte din experienta de viata si sunt cladite in subconstient, prefer sa ma prefac ca nu sunt acolo sau ca ar putea fi eliminate. Uneori e mai usor sa te minti... | |
| = ..usor....dar dureros... | Minus zece la Romana [02.Oct.05 19:06] |
| ...degeaba ne mintim, nu putem nega durerea.... parerea mea. cu respect, Costin | |
| = Hm... | Alexandra Oniceanu [13.Dec.04 21:36] |
| Uneori, ne rezumam la a apela la lucrurile mai usoare si nu la cele mai eficiente... :) | |
| = Si chiar ai uitat??? | Lucia Popescu [20.Dec.04 14:55] |
| Ai reusit? Cand iubesti cu adevarat, nu poti uita, chiar daca ai vrea... Te straduiesti degeaba! Timp pierdut! Sa ne lasam amintirile, caci fara ele cum ar mai fi existenta noastra? Ma doare, dar suport. A fost o iubire, si va ramane acolo, mereu....Am vrut sa uit, dar n-am putut...Am vrut sa cred ca te urasc...dar te iubesc mai tare...De ce sunt eu altfel? Nu cred ca ai uitat...Si de ce sa uiti??? Firefly. | |
| = Nu | Minus zece la Romana [20.Dec.04 18:42] |
| Nu am uitat..nimic...nu voi uita niciodata...face parte din mine acum...o simt langa mine mereu... | |
| = autosugestii... | Alexandra Oniceanu [20.Dec.04 21:34] |
| E importanta si autosugestia...dar in cazul meu nu prea functioneaza...anyway, cum se spune, timpul le vindeca pe toate. Mai bine sa fiu realista, decat sa ma mint, sau (mai rau) sa fiu optimista (optimismul e doar incapatanarea de a afirma ca iti merge bine atunci cand iti merge prost). | |
| = uitarea | Batâr Adina [20.Dec.04 21:47] |
| mai rau este atunci cand crezi ca ai uitat si intalnirea cu o anume persoana te face sa lesini. timpul ne este cel mai la indemana... apoi autosugestia (multa, multa), alteori inlocuirea pierderii cu altceva. imi place rama poeziei tale (si nick-ul) :) | |
| = vreau sa uit... | Dragomir Oana [17.Oct.06 01:28] |
| Cum sa uiți când celalalt nu te lasa sa-l uiti...si iti reaminteste ca el exista undeva in lume...si de aceea am plecat din lumea lui...dar acum ajunsa aici imi e atat de greu fara el as vrea sa nu ma mai gandesc la el...dar degeaba gandul tot la el imi zboara..oare voi reusi vreodata sa uit? | |