Comentariile membrilor:

= Să privești spre haos fără mânie.
Vasile Rotaru
[05.Dec.04 09:53]
Se conjugă bine temele căutărilor. Pornești, ești stopat, nefăcând decât să-ți pregătești propria log-are poetică și, oarecum, anecdotică finală. Semnificația este totală, chiar dacă pornește din sugestii disparate, încărcate de ambiguitate, unite chiar de o discursivitate, care în mod fericit, le face bine. E o capcană în care lectorul cade, oprindu-se doar la primul strat al înțelegerii. Aici oamenii nu pot fi decât amintiri de oameni. Nu poți reface decât ontologia unei lumi haotice. Dar asta e. Marea scrânteală a scriitorilor rămâne crearea și traversarea de spații necunoscute, dincolo de vorbire.
= "Ana" si..."trenul"...
Silvia CALOIANU
[05.Dec.04 21:07]
"acolo nu a fost niciodata o strada
acolo nu se vorbea nici o limba credibila"... Uite o senzatie pe care am trait-o - de atatea ori! - si eu, si, cred ca nu numai eu, dar multa alta lume.

...Te mai recitesc eu, din cand in cand, in general, in cautare de poezie buna pe site. Finalul acestui poem insa ma obsedeaza. Antologic: "acolo realitatea se numeste Ana /
iar din cind in cind trenul". Dicton...
+ impecabil
Cristiana Miu
[06.Dec.04 00:27]
Vin si eu cam tarziu. De fapt foarte tarziu.
Nu stiu cum n-am citit poemul asta mai devreme. Trebuie sa-i multumesc Silviei ca mi-a atras atentia asupra lui.
Pentru mine Nexus e un fel de simbol al site-ului asta. E poetul pe care il citesc cu cea mai mare constanta inca de la inceputurile mele. Pentru ca niciodata nu am plecat dezamagita din pagina lui. Si cateodata gasesc poeme absolut superbe, care ma absorb, pe care le recitesc cu emotie, in care imi caut locul si mi-l gasesc. Asa este cel de sus.
Nu voi spune ca e impecabil construit, ca nici un cuvant nu e in plus sau in minus. Voi spune doar ca e o poezie care merita citita cu sufletul dar si cu mintea, luata de exemplu despre cum se scrie, dar si traita ca emotie si metafora.
O poezie pe care ma bucur ca am citit-o, neputand spune ca imi pare rau ca n-am scris-o eu. Nu se putea sa o fi scris eu.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Să privești spre haos fără mânie.	Vasile Rotaru [05.Dec.04 09:53]
Se conjugă bine temele căutărilor. Pornești, ești stopat, nefăcând decât să-ți pregătești propria log-are poetică și, oarecum, anecdotică finală. Semnificația este totală, chiar dacă pornește din sugestii disparate, încărcate de ambiguitate, unite chiar de o discursivitate, care în mod fericit, le face bine. E o capcană în care lectorul cade, oprindu-se doar la primul strat al înțelegerii. Aici oamenii nu pot fi decât amintiri de oameni. Nu poți reface decât ontologia unei lumi haotice. Dar asta e. Marea scrânteală a scriitorilor rămâne crearea și traversarea de spații necunoscute, dincolo de vorbire.

= "Ana" si..."trenul"...	Silvia CALOIANU [05.Dec.04 21:07]
"acolo nu a fost niciodata o strada acolo nu se vorbea nici o limba credibila"... Uite o senzatie pe care am trait-o - de atatea ori! - si eu, si, cred ca nu numai eu, dar multa alta lume. ...Te mai recitesc eu, din cand in cand, in general, in cautare de poezie buna pe site. Finalul acestui poem insa ma obsedeaza. Antologic: "acolo realitatea se numeste Ana / iar din cind in cind trenul". Dicton...

+ impecabil	Cristiana Miu [06.Dec.04 00:27]
Vin si eu cam tarziu. De fapt foarte tarziu. Nu stiu cum n-am citit poemul asta mai devreme. Trebuie sa-i multumesc Silviei ca mi-a atras atentia asupra lui. Pentru mine Nexus e un fel de simbol al site-ului asta. E poetul pe care il citesc cu cea mai mare constanta inca de la inceputurile mele. Pentru ca niciodata nu am plecat dezamagita din pagina lui. Si cateodata gasesc poeme absolut superbe, care ma absorb, pe care le recitesc cu emotie, in care imi caut locul si mi-l gasesc. Asa este cel de sus. Nu voi spune ca e impecabil construit, ca nici un cuvant nu e in plus sau in minus. Voi spune doar ca e o poezie care merita citita cu sufletul dar si cu mintea, luata de exemplu despre cum se scrie, dar si traita ca emotie si metafora. O poezie pe care ma bucur ca am citit-o, neputand spune ca imi pare rau ca n-am scris-o eu. Nu se putea sa o fi scris eu.