| = La început toate au fost bune... | Maria Prochipiuc [02.Dec.04 17:39] |
| Faptul că la început toate sunt bune, deja percepi că vei trece totul la trecut, și nu contează cine și în ce moment a rostit aceste cuvinte, ce contează e că se conștientizează fenomenul, dar totul depinde de ce și cum urmează... Un poem stradal cu treceri pe roșu și cu pretinse tendințe de uitare, e așa o amestecare de stări, pe care vrei să le ascunzi dincolo de cuvinte. Un poem cu o tehnică picturală mustind a culori: negru, gri, lumină, albastru, metal, lichide, beznă, peste toate iluzii care jupuiesc pielea înțelepciunii unui gând pervers, înlocuind amarul cu boiaua buzelor. Nu-mi plac aceste versuri, percep răzvrătirea chiar și către cele sfinte, în semn că nu ești înțeles: eu, tu, vreun dumnezeu străin cu implanturi de indigo adrogin suficient sieși mare amator de apusuri verzi si pisici | |
| = Lerui ler iar leul e tot mai puternic | Andu Moldovean [02.Dec.04 18:24] |
| Vladimir, poemul tau m-a lasat cu ochii la rosu, ca sa zic asa, si nu se mai facea verde, ca eu sunt mai disciplinat si nu trec pe rosu. O abundenta de imagini atat de colorate incat marturisesc, pana la urma am uitat ce voiam sa-ti spun. Intre trecerea pe rosu, indigoul androgin, apusurile verzi si oamenii albastri totusi ma opresc o clipa si exclam: Doamne, cine l-o fi suparat pe prietenul meu Vladi? Sper ca nu vreo pisica din acelea de care nu Dumnezeu e amator, ci strazile alea cu tendinte bigame de uitare. Uff... Numai bine! Bobadil. | |
| = Vladimir | Farcău Pavel [02.Dec.04 22:06] |
| și eu percep, de astă dată un puternic sentiment de răzvrătire la tine Vladimire....și e bine...platitudinea și prea multă împăcare cu sine n-a făcut bine nimănui....also sprache Nietzsche....totuși parcă ai scris poezia asta în zile diferite, cel puțin ultima strofă pare oarecum ruptă de primele două, ....nu știu, m-ai pus pe gînduri, și e atîta Cioran aici, că-mi vine să mă apuc să recitesc "Lacrimi și sfinți"....sau poate un "Manual de descompunere"......deși eu cred că tu ești mult mai aproape de un Zarathustra....oricum obsesiile persistă la fel de acut.... dacă actul de creație presupune po ruptură internă, un sevraj lăuntric, chiar un blocaj.....atunci cred că mai sublimă e durerea neîmplinirii, decît șueta la o cafea cu un Dumnezeu, cu sau fără implanturi........ numai bine........ ps. nu țtiu cum se face, dar văd că neputința mea în planul creației e în această perioadă mai acută decît niciodată, și totuși...la comentarii văd cî-mi dau drumul.....naiba s-o mai înțeleagă și pe asta....... | |
| = de noapte | simona marcu [03.Dec.04 10:59] |
| Peisaj industrial, senzatie de metal rece, o dezamagire din care nu mai poti iesi...Poem iconoclast cu betoane si schele, lucrat, aranjat, dar care mie, personal mi-a lasat un gust amar.Poate ca sunt eu suprasaturata de elemente de constructii. Sau poate ca visez prea mult soare in iarna ce ma-ntuneca devreme. Cu drag, miraj. | |
| = părinți adoptivi micului meu licurici | Elena Albu [03.Dec.04 11:09] |
| Si eu am trecut pe rosu. Am inteles. Ma bate gandul sa dispar, cel putin de pe site. | |
| = Comentatorilor mei | Albu Vladimir [03.Dec.04 13:34] |
| Marie... cumva m-ai prins... incerc sa ascund dar acest gest nu e unul voluntar ci apartine acelei tendinte umane spre detensionare... e pana la urma un automatism. Nu e vorba de razvratire fata de Dumnezeu... noi ne avem pe bune si stim fiecare ca dincolo de caderi si zboruri ne ramane doar iubirea... nu poate fi altfel. Andu... leul ala rosu alchmic vorbind e intr-adevar puternic dar... nu e suparare, nu e vanatoare de pisici, e doar clipa traita... si tu stii cat de mare poate deveni o clipa daca o traiesti in intregime. Pavel... poezia asta e scrisa in 5 minute si asta din cauza lui Nietzsche :)... Cioran? Tot respectul dar nu cred... orice stare care te creste te transforma totodata si de aici durerea re-asezarii oaselor intr-o noua configuratie... aceste momente nu sunt de indoiala ci de fragmentare a momentului de haos ce precede nasterea unui cosmos. Siona... nu e dezamagire... nu e parere de rau... e asumarea unui drum si atat... fie ce o fi. Elena... realitatea rosului nu implica existenta unui politai ci doar credinta ta ca ceea ce vezi e adevarat. Va multumesc pentru trecere... si va mai astept. | |