| = Salvador | simona marcu [07.Dec.04 17:55] |
| Bun poemul in care iti trimiti la culcare fluturii in sprarealismul lui Dali.Numai ca cele doua strofe imi par distincle si cu greu se incheaga intr-o singura poezie. Cu drag, miraj. | |
| + Vantul imi va sopti in urechi ceva doar de mine stiut | Andu Moldovean [08.Dec.04 13:32] |
| Un poem in care regasesc o inspirata combinatie de culori si cuvinte, sevaletul pe care a fost desenata-scrisa aceasta poezie a apartinut fara indoiala unuia dintre acei Profeti (printre care desigur se numara si Pitagora) care au lucrat cu "definitivul". Remarc constructia matura (nu stiu chiar nimic despre varsta sau experienta autoarei) si forma poetica. Prima strofa ar mai trebui insa lucrata, are pasaje care cad, din pacate, in banal. Fluturii ar putea lipsi, dupa parerea mea, anumite epitete de asemenea ("de argint" "eterne curgeri obosite" - prea etern obosita curgerea asta) in schimb "vântul îmi va șopti în urechi numai toamne sau poate numai oglinzi" - realizata imagine a introspectiei ultime (parca asa, inaintea tacerii "definitive" a iernii din ultima strofa, care mi se pare cea mai reusita, ducand suprarealismul culorilor in cuvinte dincolo de anotimpuri. Stea de apreciere si de incurajare. Bobadil. | |
| = Oare ce se intampla? | Cristina Davidescu [08.Dec.04 13:41] |
| Cam multe surprize azi, si nivel, si prima stea... Sper sa fie de bun augur. Simona, te mai astept pe la mine, eu te vizitez des :) Andu, multumesc. | |