agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4208 .



Punctul și linia
eseu [ ]
despre ansamblul spiritual

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Gesualdo ]

2008-10-11  |     | 



Sensul, adevărata dimensiune a divinului în conștiință e dat de CUPRINDEREA minții (mecanismul aurelian al universului intuit la toate nivelurile) indiferent de neînsemnătatea împrejurărilor.

Ceea ce înseamnă că pentru a avea acces la certitudinea manifestării divinului trebuie mai întâi declanșată intuiția spațialității, a arhitecturii demiurgice prezente dincolo de dispunerile aleatorii ale vieții oricât ar fi ele de insignifiante.

Dacă o personă se rezumă doar la cunoașterea unei clase –fie chiar și infinite!- de SINONIME, acea persoană nu va avea niciodată "privilegiul" unei vederi de ansamblu ci doar o viziune punctiforma, liniară.

Din nevoia de a-i controla pe ceilalți prin intermediul unei autorități supreme își va imagina, formal, un D-zeu punctiform, fără să-l cunoască vreodată, în mundan, desigur, fără să aibă viul sentiment al revelării gloriei puterii unificatoare.

Dar, la fel cum punctele, luate individual, nu știu că în înșiruirea lor infinită COMPUN O LINIE, Divinitatea nevăzută în dimensiunea ei superioară ESTE alcătuită dintr-o infinitate de Non-divinități, desigur, comparate cu cea adevărata ( raportate deja înglobează o aparență blasfemiatoare de ființare, de falsă validitate)

Cu cât mai multe contrarii înglobate, cu atât crește (numai și numai la nivelul conștiinței) sensul Divinității, în cele din urmă nimic nu rămâne ignorat, neînzestrat cu un scop potențial chiar dacă scopul NU este îndeplinit.

Sub aspect esențial contează că momentul realizării sale fusese prevăzut dar toate inhibițiile, opreliștile, complexele și constrângerile interiorizate, prudența acelui "mai bine nu" care amputeaza personalitatea au împiedicat trăirea experienței presimțite, transformând-o din "fructul dorit" într-un etern regret, "turning point-ul" neasumat care ne va bântui de acum încolo.
Același lucru se petrece de fiecare dată când ne refuzăm împlinirile; de aceea viața, într-o covârșitoare proporție, ne este atât de fragmentată: pentru că singuri ne-o fărâmițăm, ca ultimă consecință negând însăși configurarea personală a Divinității deja existente.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!