agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1173 .



Mărțișoare
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [MyMosys ]

2016-02-22  |     | 



Text redactat împreună cu copiii de la Clubul "Magia Cărților" - Tg.Mureș

În timp ce noaptea începuse să mânjească cerul acelei zile senine de vineri, o felie de lună își lipise curioasă nasul de fereastra sălii în care se adunaseră copiii. Îi cunoștea, desigur, căci în fiecare săptămână își strecura razele pe deasupra rafturilor încărcate cu jucării, cărți și creioane colorate, și se oprea în lumina veselă a neoanelor ascultând glasurile pline de viață și culoare, care o încântau mereu. De data aceasta, îi vedea pe toți aplecați deasupra mesei lungi și nu înțelegea de ce era liniște. Până și Adela, care avea doar patru ani și jumătate și nu știa să scrie, ținea un creion în mână și marca hârtia cu linii hotărâte. Văzu imediat o inimioară, apoi a doua și a treia, legate cu o linie fină.
- Îți place mărțișorul meu?
Luna păli, dar întrebarea nu îi fusese adresată ei. Peste creștetul copilului se aplecase EA. Desena acum o inimă mică, împodobită cu o fundiță dintr-un șnur roșu și alb.
- Pentru tine, șopti în părul fetiței, ca și când i-ar fi încredințat cel mai mare secret.
Apoi o văzu pe Alexia apropiindu-se, cu zulufii ei zburându-i ca un norișor în jurul feței. Þinea strâns în brațe carnețelul albastru pe care îl încuia mereu cu cheița, ca să nu-și ia zborul de pe paginile lui gândurile așternute cu litere mari de tipar și cam strâmbe. Dar avea doar șase ani, uitase că nici ea nu învățase încă să scrie așa cum o făceau copiii mai mari.
- Pot să citesc? Pot?
EA dădu din cap a încuviințare, iar Alexia deschise carnetul cu un zâmbet întins și începu să citească poticnit:
- Mărțișorul se dăruiește de 1 Martie. Dacă dăruiești mărțișorul, faci un om fericit. Mama este cea mai bună și poți să îi dăruiești de Ziua Mărțișorului un mărțișor și să știi că mereu mama te iubește.
- Foarte frumos, Alexia, o mângâie EA pe păr. A mai terminat cineva de scris sau de desenat?
Ștefania îi arată foaia ei. Trei mărțișoare mari și colorate acoperă tot mijlocul paginii.
- Fiecare mărțișor înseamnă ceva, murmură ea, cam timidă pentru cei șase ani pe care îi are, am scris sub ele. Soarele înseamnă căldură, florile înseamnă frumusețe și inima înseamnă dragoste.
Din colțul lui, Bogdan spune hotărât:
- Băieții dau mărțișoare fetelor.
Bogdan are cinci ani și încă nu scrie, dar pe caietul lui, mami are grijă să treacă cu litere frumoase fiecare poveste pe care dorește să le-o spună copiilor. Surioara lui, Amalia are șapte ani și e deja în clasa întâi, Ea se grăbește să le citească celorlalți rândurile sale:
- Mărțișorul. Am văzut un mărțișor roșu, în formă de inimă. M-am gândit să i-l iau mamei. L-am luat și i-am făcut mamei o surpriză. Mamei i-a plăcut foarte mult cadoul.
- Eu nu am prea avut azi inspirație, spune încurcată Sânziana, care are 8 ani, am scris doar că de Ziua Mărțișorului i-am cumpărat mamei un mărțișor și mama s-a bucurat mult.
Din capul mesei, Vladimir, care este cel mai mare dintre copii, îi privește pe toți cu surâsul său binevoitor. La cei nouă ani ai săi, a așternut pe caietul de pe coperta căruia pare să-și ia zborul un avion roșu, exact șase rânduri:
- Mărțișoarele sunt cadouri care se oferă de 1 Martie. Ele sunt dăruite de către băieți fetelor. Acestea pot avea diferite forme: de inimă, de ghiocel, de trifoi cu patru foi, etc. Acestea au două culori specifice: roșu și alb. Ele sunt puse de obicei pe o bucată de carton dreptunghiulară. Acestea sunt mărțișoarele (cel puțin atât știu despre ele).
Copiii mai mici îl privesc cu admirație. Fratele lui, Luca, își învârte foaia între degete, dornic să o arate celorlalți copii. Luca are șapte ani, iar din desenul său, câțiva păianjeni vor să evadeze pe firele negre ale unor pânze bine întinse pe colțuri. Copiii râd. Îi cunosc înclinațiile. Poveștile sale desenate sunt pline de săbii, cuțite și culori întunecate. Normal că și mărțișoarele lui trebuie să poarte ceva din Omul Păianjen, Superman sau Batman.
Au mai rămas Cezara și Antonia. Cele două fete stau una în fața celeilalte și își zâmbesc. Ambele au opt ani și par să împartă aceleași gânduri. Ca o păpușă croită din porțelanul cel mai fin, Cezara se ridică de la masă și face câțiva pași printre pernele roz, în formă de inimă, împrăștiate pe covor:
- Mărțișorul perfect. Vine ziua de 8 Martie, dar nici prin cap nu-mi trece ce să îi iau mamei mele. Am o mie de idei, sau, mai degrabă, niciuna. Dintr-odată mi-a apărut în fața ochilor. Mărțișorul perfect. Este un mărțișor special pentru că este pentru mama.
Antonia zâmbește. Își părăsește și ea locul și începe să citească în fața copiilor:
- Într-o zi de primăvară, mă plimbam printre miile de tarabe, în căutarea unui mărțișor perfect pentru mama. Erau foarte multe mărțișoare: inimioare, fluturași, trifoi cu patru foi, buburuze foarte multe. La o tarabă cu mărțișoare, m-a atras unul în formă de inimă. Era sclipitor, roșu, cu un cristal în mijloc. Era minunat! M-am gândit că mamei i-ar plăcea. L-am cumpărat. A costat doi lei și cincizeci de bani. După aceea, i-am cumpărat mamei și un buchet de trandafiri roșii. Până la urmă, mamei i-a plăcut cadoul meu.
“Fetele astea, se gândesc la mărțișoare perfecte, la mame… “ Vladimir surâde gândurilor sale, cu ochii lipiți de hârtiile pe care copiii și-au desenat mărțișoarele. Văzând că EA îl privește, zâmbește mai larg.
- Așa sunt fetele, spune EA, delicate ca niște flori.
Copiii o înconjoară, o strigă, îi pun întrebări. Pe gânduri, luna se retrage de la fereastră. Oare există și un mărțișor în formă de lună? Dacă da, ce ar putea simboliza?


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!