agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2119 .



Timpul și non-timpul 1,2,3, Tipurile de oameni 1,2,3,4
personale [ ]
Gânduri gnomice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rockyr ]

2020-07-31  |     | 



Timpul mort își așază într-o viață găunoasă sterilul ce micșorează, diluează și contractă dimensiunile ființării și care împuținează ființa atât de mult, încât se complace în nimicnicie și este influențată de preceptele nimicului.
Timpul viu își depune în dinamicitatea vieții fertilul ce mărește, concentrează și dilată dimensiunile ființiale și care amplifică ființa atât de mult, încât se identifică cu universul și este ghidată de doctrina totului.
Să nu faci nimic înseamnă să ignori ofertele și oportunitățile vieții acordată la universul viu și în repaosul prelungit crește lenea care-și face din timpul mort un câmp impenetrabil la hărnicie.
În timpul propriu apar hiatusuri când nu facem nimic care cresc și se ramifică în lene, delăsare, blazare și defetism, iar hiatusurile temporale devin evanescente când ne dinamizăm viața atât spiritual prin creații, cât și fizic prin efortul care dacă este impregnat cu pasiune se transformă în satisfacții.
Spiritualizarea vieții îi rafinează și epurează fertilul care transmută timpul cu nepăsare, renunțare, indiferență și degenerare în spațiile lui într-un timp viu cu responsabilități, motivații, ambiții, pasiuni, fervori și efervescențe în el.
Materialismul vieții nu agreează preocupările spirituale și se înghesuie într-o dogmă desuetă, stagnantă și prozaică.
Timpul și spațiul se modelează și influențează reciproc, sunt direct proporționale, iar când spațiul devine infinit, timpul capătă veșnicie.
Atât timpul, cât și spațiul posedă energii colosale absorbite de la energiile stelelor și dacă omul și-ar amplifica și multiplica spațiul ființării, și-ar mări durata vieții supusă augmentării prin viețile ulterioare.
Perspectiva ființei universului este nemurirea care este o caracteristică a sa, iar cotidianul ei ia forma absolutului cu consistențe de suprem.
Timpul omului abstras din veșnicie nu reușește transfigurarea și transcenderea vieții omului, care ar avea ca efecte multiplicarea intervalelor existenței.
Omul dinamic însuflețește și resuscitează timpul mort infuzând în el substanța activităților, hobby-urilor și vocațiilor, modelează excesul într-un maxim căruia îi stabilește limite și reglează apogeul până ia puseele satisfacțiilor și plăcerilor majore care urcă asimptotic emoțiile înspre extazul travestit într-o fericire cu impurități de plăcere fiziologică.
Omul pasiv se înfășoară în iresponsabilitatea care se activează între limite înguste și doar competiția extinde limitele ființiale, când omul se întrebuințează serios atunci când este împins în jocul competiției.
Morbiditatea deschide supapele pentru a pătrunde irealitatea care inserează în depresii halucinațiile dând patologie actelor ființării. Când omul cade de pe un nivel superior pe altul inferior, apare degenerescența predispunând la adicții și trebuie să facă eforturi pentru a se desprinde de nivelul inferior și a se înălța acolo unde evoluția dorește să ne situăm.
În fiecare om coexistă un om mic, mediu și mare și dacă omul decade din micime în foarte mic , ieșind din limita normalului, se prefigurează un neant cultivat de inferioritate, iar dacă omul devine foarte mare transcenzând extrema pozitivă, toată matricea i se schimbă și odată cu ea a fi-ul capătă grandoare, magnificență și uluitor.
Teluricul se insinuează în mentalul omului în care spiritul nu poate ieși din Off, intenționând să-și plieze substanța inferioară, laică și profană pe substanța mentalului.
Teluricul vrea să-și impună în interior omul-teluric cu scopul să transsubstanțieze spiritualitatea într-un natural al cărui firesc are tente profane, ordinare, laice și înscrie omul acordat la teluric între coordonatele mărginirii de unde nu poate accesa spiritualitatea, supraconștientul și spiritul.
Omul-teluric este inferior omului-spirit, diferența este dată de calitatea substanței omului-spirit și de dimensiunile spirituale ale acestuia care îi lipsesc omului-teluric.
Omul aflat sub dominația teluricului nu poate ieși din perimetrul restrictiv și dogmatic al firescului, laicului, ternului, obtuzului și anostului care îl plasează într-o zonă a ființării dincolo de care se profilează necunoscutul, fortuitul, hazardul și haosul în spațiile cărora omul-teluric vede doar riscul pe care analiza și inventivitatea îl transformă în schimbări pozitive transcenzând limitările existențiale.
Omul condus de teluricul ce împuținează ființa racordând-o la materialismul dogmatic, ideologic și păgân își pierde vocația în opacitatea vieții ce a suprimat viziunile și sensurile și destinul său este unul insipid, fără puncte nodale.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!