suflu în pungă
ca o amintire a ce am fost
la fel ca și lingura de compot din copilărie
pe unde s-o fi dus, ce-o fi cu ea
să-mi iau copiii pe genunchi și să mă uit la flacăra plitei
mi-e dor de aerul des și de plimbările neșlefuite,

din fiecare am luat câte ceva
o mare durere, până la urmă neconvingătoare
pe un fir, pe un fir, pe o plajă întinsă
aștept să sclipească zăpada
să se uite cineva la mine de-afară, când se face noapte