agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4776 .



Clișeu
poezie [ ]
Volumul: Panopticum 1943

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Caraion ]

2009-08-04  |     |  Înscris în bibliotecă de Dîrzu Andrei-Ovidiu



Ne ies Caucazii înainte rostogoliți, uriași, întărâtați.
Cazematele sunt puse să iscodească – broaște țestoase pe rână.
Se cunoaște după adulmecări: au mai trecut pe-aicea soldați
cu pădurile urcate în cârcă, pline de frig ca de lână.

Dinspre nord-vest fumegă tancuri în retragere: grele.
Din horcăieli zguduite, simțim aviația. Nu e a lor.
Incendii. Se zbârlește pământul, munții se clătesc cu petrol în măsele,
ar pleca și ei, dacă-ar avea în locul zăcămintelor motor.

Huruie mereu. Canoniere spintecă aerul. Înserează
cu ploaie rece cursă din cască până-n sân.
Deasupra noastră norii țin cerul, ca pe-o pălărie, să nu cază
prin văile unde ugerul lui de piele zbârcită stă-n lapte de fân.

Deodată se face întuneric mult. Mi-e foame. M-adun –
pe sub mantauna ferfecată se vede țara cu toate știubeile.
În seara asta aș lua din adăposturi mitralierele ca pe-o hălăciugă de-alun,
că uite, sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile.

Doamne, auzi-mi inima ca pe goarnele decapitate
cum strigă din toate părțile, din toate ruinele, din toate șoproanele.
Vezi-mi, Doamne, sufletul cu rochia lăsată pe jumătate.
cum aleargă să te găsească și să-ți pupe numai o dată autocamioanele.

Mi-e frică să întorn capul. (Acolo a început o mașinărie să țipe...)
Din aparatele mele cresc șine ferate, Doamne, pe-omoplat.
Trimite ambulanța Ta, câteva batalioane de îngeri, câteva clipe
Să caute înăuntru cu ce-or ști și ei, să vadă: a intrat ceva sau n-a intrat?

Însă, vezi? – dealurile au luat foc. Depărtările ard. Îi arăt
vestonului meu hălcile roșii de cărbune cum zac.
Cineva ronțăie; ne uităm îndărăt:
în urma plugului, strămoșii mănâncă din sângele nostru și tac.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!