agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-24 | | Netulburată în creștetul muntelui pacea amiezii - doar vag se simte-n aer cenușa vulcanului Ceață pe munte –- rând pe rând pelerinii ajung la liman Petru Ioan Gârda Sentimentul verii s-ajung să tulbur crestele neodihna cuvântului foamea fură gândului sarea sap în adânc dincolo de stalactite bate inima nu mai dorm de când nu se-ntâmplă ceva sunt la vânătoare m-a ațâțat o căprioară de rouă latră o sută de câini fără dinți și cărările poartă voci și pete de sânge urme de vânt drumuri de lume nouă flutur batiste cu care atât de departe vă urc câtă vreme mai zboară cât pasu-necat în migrații de flori plutește-n capcana de aur molatec întinsă de vară Phrenesis răsufletul lumii într-o caldă strânsoare nerăbdătoare tulpină în care adesea petrec râul îmi arată un val mereu proaspăt n-are aerul că-ntre noi ar fi diferențe de vârstă când s-ar putea fără voie să-l și stingheresc primăverile anemice ale sângelui uite se vindecă mușchiul verde al sufletului unde să ducă ce piatră și oare ce trunchi îi ajung freneticei seve cum urcă jocul cel mai sărbătoresc al firii este răspândirea seminței (firea are desigur și-n alte privințe un aer solemn) e timpul frumoși și fertili ca pădurile să ne spune că suntem lumina coboară(s-ar zice) plină de lumi oameni ne spunem(nu?)și-asemeni pădurilor în pământ și peste pământ ne zâmbim în palmele puilor vii viața îmbată un înger... Angela Nache Mamier green under fire am o grădină în Toscana unde cresc legume, zarzavaturi, struguri cireșe, iepuri, păsări, greieri și îmbătrânesc în timp ce vecinul meu se războiește cu paraziții teroriști dacă ar fi vise, spune el ferma lui ar rămâne neatinsă și el și-ar petrece întreaga vară dormind liniștit în hamac de aceea își inundă peluza cu pesticide întinde capcane și fire electrice tot verdele din grădină este ținut sub amenințarea armei iar el poartă permanent vestă antiglonț peste zâmbet Luminița Suse Veneția - două lumi în oglindă Reflexiile de sticlă ale cerului de Murano își primesc chipul în valuri nemișcate cu gondole ce nu prind viață decât noaptea - umbrele Veneției sunt pentru ea lumini, luminile ei îi sunt umbre - orașul este neclintit în plutirea sa eternă pe stâlpi de lemn între cer și ape, înmărmurit în timp și-n tihnă. Alice Boboc Atâtea lumini- în rumoarea lagunei pescăruși răzleți; îmbrățișați simțim cum noaptea-i dusă departe Început de zi- zefirul leagănă-ncet bărcile-albaste; ochii tăi scânteietori iau culoarea lagunei Joana Geier pe coastă la Calafuria doar apele știu istorie la picioarele turnului spală greutatea anilor aici se ascultă și se respiră un aer oamenii ating pietre ziduri totul vine din urmă zdruncinând simțuri apoi privesc landscape și-ar petrece gândurile santinela apelor amurgul își aruncă mantia răpus de încă o zi prea liniștită în care turnul sihastru a străjuit imensitatea trist adoarme pe o piatră ca în poala unei femei care știe să descânte Ottilia Ardeleanu Din depărtare un sunet lin de harpă vântură ceața -– În catifeaua serii vibrăm pe aceeași strună Casa din gorgan cu poarta larg deschisă întru lumină –- Coline-ngemănate ne-apropie-n tăcere Ion Rășinaru Cerul aproape –- misterioasă calea dinspre izvoare Munții în ceață –- rătăcit în pădure râul nesfârșit Grigore Chitul Manifest pentru vara aceasta să vezi natura prin ochii verii când ea este gata să urce lăsând toamnei împlinirea culorilor, să mori acum ar fi împietate când totul se dilată, totul se coace iminentului belșug, să ignori pulsul verii ar fi lèse majesté să nu aștepți ploaia ca pe o mireasă, nici nopțile magiei desăvârșirii, unde trupul capătă aure nebănuite, ar fi un anotimp fără viață sau invers? Prea plin aș proba vara aceasta ca pe o cămașă străină și aș fugi spre nord, unde nu m-ar recunoaște nimeni dar mă voi întoarce prea devreme cu ninsorile care nu le-ar recunoaște acest mirific sudic pământ aș proba auriul rapiței înflorite ca pe o cămașă intimă dar iubita mă vrea gol și vara, oricât de cald, sufletul este prea plin... Priviți suntem peste șapte miliarde de anotimpuri ce înseamnă o vară banală pe lângă atâta bucurie de a fi? . suntem peste șapte miliarde de zodii, de iubiri neîmplinite-împlinite ce înseamnă Moartea față de atâta izbândă a vieții... . priviți nu verdele... cât pământiul cerului serii de vară Valeriu Barbu Așteptând pelerinii într-o gondolă - serenissima Dangăt de clopot - – îngenunchează cerul într-un vechi canal Mara Cîrciu La marginea lumii - în soarele dimineții tihna casei părintești Sfârșit de vară - în vârful munților atâta liniște Simina Silvia Șcladan Remușcări, la gurile cerului dragonul de ceață - năpădit de alge albastre plin de ură se zbate... pe-acoperișul pagodei pe stânci solzi aurii de lumină și aripi de fluturi... Când funii de verde turcoaz amenință răsuflarea amiezii șovăitoare umbre de maci ascund lănci de flăcări în priviri Anișoara Iordache Vegheate de sus cresc mlădițele viței - va rodi via Lumina vieții e-n noi și pretutindeni - moartea-i un mit Nicolae Tomescu Aripi de fluturi - locuința lacustră tremură-n unde Þes fire de cer peste lacul de cristal munții cenușii. Inima mea devine oglinda unei oglinzi Marian Ghilea Alergăm cu vîntul - – în părul tău iubito bentița cu maci Cîmpul nesfîrșit - – drumul spre casă îmi pare mai scurt ca altădat’' Cristina Rusu Titlul:– vers din poemul "„Prea plin"” de Valeriu Barbu Imagini; Martin Rak -– cu acordul fotografului |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate