Astăzi sunt tot ce ieri am cumulat
Și umblă-n roiuri gândurile mele ...
Păcat e să nu poți lăsa păcat
Și să te temi mereu de vremuri grele!

De fug sau plec, apleacă-ți chipul
Și nu privi în zări cu căutare,
Ci amintește-ți când simțeam nisipul
De dune mari promițătoare.

Iar de-am ales să fiu plecată
Departe de bărbat și cheu,
Implor o justă judecată!
Fiindcă nu-s multe-n felul meu.

Și ca femeie, o aud cum bate,
Ca marinar, o smulg din piept,
Neputincioasă mi se zbate
Inima într-un dans inept!

Adu-mi ofrandă-n zile rele
Și poartă-mi chipul într-un gând
Fereacă-ți trupul în curele
Și n-ai să mă mai vezi plangând!

Labilitatea mă ucide
Iar rictusul e chiar bolnav,
E greu a ști și a decide
Ca marinar cât sunt de brav!

Cu pupa-n vânt și inima rănită
Mă las purtată de-ale mării ape
Si plâng să fiu iar fericită
Iar ancora să nu mai scape.

Poftește-mi amintirea-n minte
Adăpostește-o cu credință,
Și las-o blând să se alinte
Ca un surâs în conștiință.

Când mă întorc, întoarce-ți fața
Și caută-mă cu ardoare,
Zămbește și iubește viața
Care e plină de candoare!